Dac\u0103 \u00een anul 1783 Ecaterina cea Mare a Rusiei a procedat la anexarea Peninsulei Crimeea, \u00een secolul urm\u0103tor, Rusia \u021aarist\u0103 va repeta acest episod, \u00eentr-o alt\u0103 conjunctur\u0103, prin filtrul unui r\u0103zboi scurt, de mai pu\u021bin de trei ani, \u00eens\u0103, costisitor, epuizant, ineficient din punct de vedere strategic \u0219i, f\u0103r\u0103 vreun rezultat favorabil principalilor beligeran\u021bi- Imperiul \u021aarist \u0219i Imperiul Otoman. Europa secolului XIX prezint\u0103 o dinamic\u0103 diversificat\u0103 \u0219i cuprinde o serie de evenimente istorice, de amploare, ale c\u0103ror efecte s-au r\u0103sfr\u00e2nt chiar \u0219i \u00een epoca urm\u0103toare, fiind caracterizat\u0103 prin ascensiunea \u0219i dec\u0103derea unor actori politici influen\u021bi \u0219i importan\u021bi \u00een acea perioad\u0103. R\u0103zboiul din Crimeea a \u00eenceput \u00een martie 1853 \u0219i s-a sf\u00e2r\u0219it \u00een anul 1856, fiind unul dintre cele mai mari conflicte armate din secolul XIX, implic\u00e2nd dou\u0103 tabere, Rusia \u021aarist\u0103 pe de o parte \u0219i Imperiul Otoman, aliat cu Fran\u021ba, Regatul Sardeniei \u0219i Regatul Unit, pe de alt\u0103 parte \u0219i, care, \u00ee\u0219i are originile \u00eentr-o disput\u0103 religioas\u0103, \u00eentre dou\u0103 entit\u0103\u021bi diferite, cu politici diferite \u0219i confesiuni diferite (Imperiul \u021aarist a c\u0103rui politic\u0103 se plia pe panslavism \u0219i panortodoxism \u0219i Imperiul Otoman, sl\u0103bit din punct de vedere politic, care c\u0103uta s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 la r\u0103sp\u00e2ntia continentului european \u0219i a celui asiatic). Dac\u0103 dup\u0103 cucerirea Egiptului \u0219i a Siriei , \u00een secolul XVI, de c\u0103tre turci , sultanul Imperiului Otoman devine \u201cProtectorul tuturor musulmanilor\u201d , acest fapt urma s\u0103 fie consacrat \u0219i recunoscut interna\u021bional prin Tratatul ruso-otoman de la Kuciuk Kainargi, \u00eensemn\u00e2nd c\u0103, inclusiv musulmanii din fostele teritorii otomane ( \u0219i anume Crimeea, care era parte a Imperiului Rus ), se aflau sub autoritatea sultanului . Recunoasterea oficial\u0103 a rolului acestuia ca lider religios, va avea s\u0103 fie adesea, o surs\u0103 de conflict \u0219i disensiuni \u00eentre Imperiul Otoman \u0219i Rusia \u021aarist\u0103. \u00cen contextul declinului Imperiului, declan\u0219at odat\u0103 cu e\u0219ecul celui de-al Doilea Asediu al Vienei (1683) \u0219i care continua s\u0103 fie tot mai pronun\u021bat, prevederile de la Kuciuk Kainargi puteau fi considerate, oarecum, ca un fel de revigorare pentru colosul otoman \u0219i adesea un bun prilej pentru sultan de a profita de anumite situa\u021bii, \u00een scop propriu. \u00cens\u0103, nevoia de reform\u0103 a Imperiului era tot mai evident\u0103, \u00een contextul apari\u021biei \u0219i domina\u021biei din ce \u00een ce mai mare a unor actori occidentali pe scena politic\u0103 european\u0103. \u00cenc\u0103 din 1793 apare a\u0219a-zisul \u201cOrdin Nou\u201d al sultanului Selim al III-lea prin care se \u00eencearc\u0103 modernizarea at\u00e2t militar\u0103, dar \u0219i civil\u0103, dup\u0103 model european. Apar primele disensiuni \u0219i reticen\u021be \u00eentre dimensunile politic\u0103 \u0219i religioas\u0103, ulemalele resping\u00e2nd ideea de occidentalizare. Din pricina acestor dezacorduri \u0219i, \u00een \u00eencercarea de a recalibra Imperiul, Selim al III-lea a fost dat jos de la putere, \u00een 1807, proiectul sau de modernizare fiind suspendat, pentru a fi reluat de c\u0103tre Mahmud al II-lea, dou\u0103zeci de ani mai t\u00e2rziu. Debutul de secol XIX a facilitat p\u0103trunderea ideilor Revolu\u021biei Franceze \u00een Imperiu, gra\u021bie laicit\u0103\u021bii lor, dar \u0219i pentru faptul c\u0103 sultanul Mahmud al II-lea era admirator al Occidentului. Desfiin\u021barea armatei ienicerilor \u0219i construirea a uneia moderne, secularizarea sferei dreptului \u0219i a educa\u021biei, sau separarea puterii laice de cea religioas\u0103 nu au fost, totu\u0219i, suficiente pentru a face fa\u021b\u0103 \u201camenin\u021b\u0103rii europene\u201d. \u00cen plus, una dintre marile probleme care au marcat declinul Imperiului Otoman, la \u00eenceput de secol XIX, a fost incercarea de consolidare a autorit\u0103\u021bii centrale pentru a putea rezista \u00een fa\u021ba manifest\u0103rilor tot mai intense ale provinciilor pentru independen\u021b\u0103, dar \u0219i criza fiscal\u0103 determinat\u0103 de absen\u021ba veniturilor consistente \u0219i costurile reformelor. Dup\u0103 moartea sultanului Mahmud al III-lea, se instaleaz\u0103 Poarta (\u201c\u2026 puterea a trecut de la Palat la Administra\u021bia Marelui Vizir (prim-ministru), numit\u0103 \u201cPoarta\u201d din cauza intr\u0103rii monumentale a acesteia\u00a0de la Istanbul. De acum \u00eenainte, Imperiul va fi administrat de birocra\u021bi, dintre care cei mai importan\u021bi vor fi marii viziri Rasid Pa\u0219a, Ali Pa\u0219a \u0219i Fuad Pa\u0219a\u2026\u201d ) \u0219i odat\u0103 cu aceasta \u00eencepe Tanzimatul ( termen definit de c\u0103tre Luizard, \u00een lucrarea Modernizarea \u021a\u0103rilor Islamice, astfel : \u201ereforme; desemneaz\u0103 \u00een istoria otoman\u0103 lunga perioad\u0103 (1839-1878) \u00een care Imperiul a trecut la reforme administrative \u0219i juridice de inspira\u021bie european\u0103, \u00een speran\u021ba de a opri declinul s\u0103u\u201d).
\n De cealalt\u0103 parte a Marii Negre, la nord, se afla Imperiul \u021aarist, actor puternic \u0219i influent, \u00een special \u00een Europa de Est, a c\u0103rui afirmare \u00een raporturile politice cu turcii s-a remarcat dup\u0103 Al V-lea R\u0103zboi Ruso-Turc, desf\u0103\u0219urat \u00eentre 1768-1774 \u0219i a c\u0103rui final a fost marcat de \u00eencheierea Tratatului de la Kuciuk Kainargi. Dac\u0103 pentru Imperiul Otoman, acest tratat \u00eel consacra pe sultan drept liderul religios al tuturor musulmanilor, recunoscut pe plan interna\u021bional, pentru \u021barul Rusiei, acela\u0219i tratat \u00eei asigura rolul de protector al ortodoc\u0219ilor afla\u021bi sub suzeranitatea sultanului, dar \u0219i c\u00e2teva privilegii geopolitice, cum ar fi accesul la Marea Neagr\u0103. Rusia \u021aarist\u0103 s-a implicat adesea \u00een conflictele de pe continent, cu prec\u0103dere \u00een cele cu Imperiul Otoman, nu doar din ra\u021biuni teritoriale sau economice, ci \u0219i din ra\u021biuni politice. Odat\u0103 cu izbucnirea Chestiunii Orientale ( \u00eenc\u0103 de la Al Doilea Asediu al Vienei, din 1683, c\u00e2nd, \u00eenvin\u0219i, otomanii au fost nevoi\u021bi s\u0103 cedeze o parte din posesiunile europene Austriei, iar odat\u0103 cu \u00eencetarea expansiunii acestora, \u00een statele balcanice aflate \u00een direct\u0103 subordine a sultanului, a \u00eenceput s\u0103 \u00eencol\u021beasc\u0103 reticen\u021ba fa\u021b\u0103 de Imperiu, dar \u0219i na\u021bionalismul, cu prec\u0103dere balcanic), \u021barii Rusiei (\u00eencep\u00e2nd cu Petru cel Mare) au \u00eenceput s\u0103 \u00ee\u0219i contureze politica panslavist\u0103 \u0219i panortodoxist\u0103, anti-otoman\u0103, dar \u0219i expansionist\u0103. Aceasta din urm\u0103 a fost transformat\u0103 mai t\u00e2rziu, \u00een ideologie de stat de c\u0103tre Serghei Uvarov ( ministrul educa\u021biei \u00een perioada lui Nicoale I), \u00een anul 1833, sub formula ortodoxism, autocra\u021bie \u0219i na\u021bionalism. Sl\u0103bit \u0219i pe punctul de a se dezintegra, Imperiul Otoman a constituit o miz\u0103 pentru fiecare dintre hegemonii Europei, dovad\u0103 fiind interesul pe care l-a ar\u0103tat fiecare actor, \u00een parte. Marea Britanie, a c\u0103rei politici, la debut de secol XIX, nu era \u00eentru totul \u00eempotriva Imperiului \u021aarist ( dat fiind r\u0103zboiul de independen\u021b\u0103 al Greciei, \u00een care at\u00e2t Marea Britanie, c\u00e2t \u0219i Rusia au fost implicate, cooper\u00e2nd chiar), \u00een deceniul dinaintea r\u0103zboiului, britanicii s-au pozi\u021bionat, politic vorbind, \u00eempotriva vecinului din Est. De\u0219i existase colaborare \u00eentre Rusia \u0219i Regatul Unit, mai ales impotriva Fran\u021bei, \u00een privin\u021ba Imperiului Otoman, viziunile celor doi actori erau diferite: Imperiul \u021aarist dorea dezintegrarea acestuia, din ra\u021biuni geopolitice (cum ar fi accesul necondi\u021bionat la Marea Neagr\u0103, la str\u00e2mtorile Bosfor \u0219i Dardanele sau deschiderea porturilor otomane), iar Marea Britanie dorea, tocmai, evitarea pr\u0103bu\u0219irii imperiului care, pentru englezi, constituia o barier\u0103 terestr\u0103 \u0219i o zon\u0103 tampon \u00eentre Europa \u0219i posesiunile indiene aflate sub control britanic.
\n Ambi\u021biile \u021aarului Nicolae I tindeau \u0219i \u00eenspre restaurarea Imperiului Bizantin , cu capitala la Moscova ( \u201ca Treia Rom\u0103\u201d ), ambi\u021bie a conduc\u0103torilor ru\u0219i, de la Ecaterina cea Mare, \u00eencoace, de unde \u0219i \u00eengrijorarea vag\u0103 a Moscovei pentru Tanzimatul otoman, care, din punctul de vedere al \u021barului, era f\u0103r\u0103 folos, iar cel mai probabil, rezultatul acestuia ar fi fost sf\u00e2r\u0219itul imperiului. \u00cen 1844 propune un plan guvernului britanic, \u00een ceea ce prive\u0219te \u00eemp\u0103r\u021birea Imperiului Otoman, astfel, Marea Britanie ar fi primit Siria \u0219i Egipt, Rusia ar fi devenit protectoarea statelor balcanice autonome, iar Istanbul ar fi devenit un ora\u0219 liber, \u00eens\u0103, Marea Britanie a avut grij\u0103 s\u0103 fie precaut\u0103. Fran\u021ba, la r\u00e2ndul sau, dup\u0103 e\u0219ecul din 1812, caut\u0103 s\u0103 se refac\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i rec\u00e2\u0219tige statutul de mare putere \u00een Europa. Asemeni Rusiei sau Regatului Unit, incursiunile culturale \u0219i filosofice franceze \u00een Orient, dar \u0219i contactul propriu-zis cu Orientul Mijlociu \u0219i cu Imperiul Otoman, \u00een special, au nutrit interesul francezilor pentru regiune, consider\u00e2nd aceasta, o aren\u0103 \u00een care Fran\u021ba ar putea s\u0103 \u00ee\u0219i creasc\u0103 influen\u021ba \u0219i s\u0103 se remarce la nivel interna\u021bional, ca mare putere, printre ceilal\u021bi actori. Ba mai mult, una dintre marile temeri a puterilor europene fa\u021b\u0103 de Imperiul Rus, era influen\u021ba ideologic\u0103 \u0219i politic\u0103 a acestuia, \u00een special \u00een statele din Balcani, majoritar ortodoxe, aflate sub directa autoritate a sultanului. Incursiunile Rusiei secolului XIX \u00een aceast\u0103 regiune reies din implica\u021biile directe sau indirecte \u00een revolu\u021biile declan\u0219ate de na\u021bionalismul balcanic ( cea s\u00e2rb\u0103, greac\u0103 sau din Muntenegru) \u0219i de nemul\u021bumirile popula\u021biei fa\u021b\u0103 de raporturile de subordonare dintre aceste state \u0219i Poart\u0103. \u00cen afara amenin\u021b\u0103rilor pe care le puteau prezenta Marea Britanie sau Fran\u021ba, a c\u0103ror interes era s\u0103 men\u021bin\u0103 existen\u021ba Imperiului Otoman \u0219i s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 ambi\u021biile expansioniste ale Rusiei, al\u021bi doi actori importan\u021bi de pe continent, Austria \u0219i Prusia, au preferat neutralitatea fa\u021b\u0103 de ambele tabere, de\u0219i, \u00een anul 1848 revolu\u021biile care amenin\u021bau Europa Central\u0103 \u0219i pozi\u021biile acestora, au fost aplanate cu ajutorul Rusiei.
\n R\u0102ZBOIUL DIN CRIMEEA (1853-1856)
\n \u2022 Cauze, desf\u0103\u0219urarea conflictului, finalitatea conflictului
\n Cauza sau, mai degrab\u0103, pretextul izbucnirii r\u0103zboiului ruso-otoman din Crimeea, \u00eentre anii 1853-1856, a fost o veche disput\u0103 religioas\u0103 dintre Fran\u021ba \u0219i Rusia, \u00een ceea ce prive\u0219te locurile sfinte din Palestina- dreptul de proprietate asupra Bisericii Na\u0219terii Domnului \u0219i a Sf\u00e2ntului Morm\u00e2nt, protec\u021bia \u0219i controlul asupra acestora. \u00cen anul 1740, sultanul Mahmud I a garantat Fran\u021bei, printr-o serie de capitulatii semnate, anumite privilegii pentru c\u0103lug\u0103rii catolici prezen\u021bi acolo, precum \u0219i recuno\u0219tea Fran\u021ba drept protectoarea tuturor romano-catolicilor care veneau \u00een pelerinaj, \u00een Palestina. Din pricina tensiunilor interne cu care s-a confruntat Fran\u021ba, \u00een ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea (Revolu\u021bia Francez\u0103 \u0219i inciden\u021ba laicit\u0103\u021bii \u00een cultura \u0219i g\u00e2ndirea francez\u0103), interesul acestui stat pentru locurile sfinte s-a redus. Prin urmare, Rusia a profitat de aceast\u0103 oportunitate, extinz\u00e2nd privilegiile Bisericii Ortodoxe \u00een \u021aar\u0103 Sf\u00e2nta. Ulterior, \u00een 1850, \u00een prag de r\u0103zboi, Ludovic-Napoleon al Fran\u021bei \u00ee\u0219i exprim\u0103 dorin\u021ba de a reafirma privilegiile romano-catolice asupra locurilor sfinte, din nevoia de sprijin al Bisericii Catolice pentru a-\u0219i consolida pozi\u021bia. Acesta trimite sultanului o cerere formal\u0103, care nu a avut prea mare efect, deoarece Nicolae I nu avea de g\u00e2nd s\u0103 cedeze din drepturile ob\u021binute de Rusia. Prins la mijloc, guvernul otoman a propus o solu\u021bie de mediere, un compromis \u00eentre cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi, \u00eens\u0103 aceast\u0103 recomandare a fost respins\u0103 vehement.Reac\u021bia imediat\u0103 a \u021aarului Nicolae a fost aceea de a trimite o misiune diplomatic\u0103 la \u00cenalta Poart\u0103, pentru a recunoa\u0219te tutela Rusiei \u021aariste asupra celor 14 milioane de cre\u0219tini din Imperiul Otoman. Alexander Sergeevici Men\u0219ikov a fost desemnat drept \u0219eful misiunii diplomatice, care a cerut recunoa\u0219terea oficial\u0103, \u00eens\u0103 av\u00e2nd \u00een spate \u00eencuraj\u0103rile Marii Britanii \u0219i ale Fran\u021bei, Abdul-Medjid a respins cerin\u021bele \u00eenaintate de Nicolae I, prin diplomatul trimis la Constantinopol, acest episod av\u00e2nd loc \u00een data de 8 iunie 1853. Ca r\u0103spuns la refuzul Por\u021bii, \u00een data de 2 iulie a aceluia\u0219i an, trupele ruse\u0219ti au trecut Prutul, pe teritoriul Principatelor Rom\u00e2ne, aflate \u00eenc\u0103, sub suzeranitatea otoman\u0103.
\n \u00cen \u00eencercarea de a intimida, Austria trimite trupe la grani\u021ba sud-estic\u0103 a imperiului s\u0103u . \u00cen zadar, totu\u0219i, deoarece, nici ultimatumul franco-britanic nu a avut vreun efect, trupele ruse\u0219ti fiind tot \u00een teritoriu. Astfel, la 23 octombrie 1853, Imperiul Otoman declara r\u0103zboi Imperiului Rus. Luna noiembrie a anului respectiv a \u00eenceput cu defensiva turceasc\u0103 de la Olteni\u021ba, \u00een urma fortific\u0103rii zonei de c\u0103tre solda\u021bii otomani (100000 la num\u0103r) , care, de asemeni, blocau Dun\u0103rea \u0219i accesul acesteia \u00eenspre sud. Dup\u0103 secven\u021ba de la Olteni\u021ba, \u00een 30 noiembrie 1853, a avut loc episodul de la Sinope (la 560 de kilometri \u00een Est de Constantinopol, \u00een Marea Neagr\u0103) , c\u00e2nd o escadril\u0103 turceasc\u0103 a fost distrus\u0103 de o armad\u0103 ruseasc\u0103. Evenimentul a fost unul crud \u0219i tragic, \u00een urma atacului, num\u0103rul victimelor cuantific\u00e2ndu-se la 4000. Repercusiunile imediate s-au reg\u0103sit \u00een presa interna\u021bional\u0103, care a mediatizat puternic \u00eent\u00e2mplarea, ajung\u00e2ndu-se astfel la confuzie \u0219i la dizgra\u021bie fa\u021b\u0103 de Fran\u021ba \u0219i de Marea Britanie, \u00een special. \u00cengrijora\u021bi c\u0103 evenimentul de la Sinope le va p\u0103ta imaginea, Lordul Palmerston (ministrul afacerilor interne din Marea Britanie), decide, al\u0103turi de Cabinet, s\u0103 trimit\u0103 \u00eent\u0103riri, \u00een ajutorul Imperiului Otoman. \u00cen 3 ianuarie 1854, cu ajutorul turcilor, navele britanice \u0219i franceze intr\u0103 \u00een Marea Neagr\u0103, iar flota ruseasc\u0103 r\u0103m\u00e2ne blocat\u0103 \u00een porturi, ca efect al acestei ac\u021biuni. La opt zile de la instalarea escadrilelor alia\u021bilor, Sankt Petersburg prime\u0219te o \u00een\u0219tiin\u021bare, prin care se solicit\u0103 retragerea a tuturor navelor ruse\u0219ti din perimetrul Marii Negre \u0219i revenirea la Sevastopol, \u00een\u0219tiin\u021bare \u00eenso\u021bit\u0103 de un avertisment (ofensiva alia\u021bilor \u00een cazul \u00een care, Imperiul Otoman va suferi , ulterior, agresiuni navale). \u00cen 27 februarie Marea Britanie acord\u0103 Rusiei un termen de r\u0103spuns de \u0219ase zile, r\u0103spuns pe care \u021aarul Nicolae a ezitat s\u0103 il dea. \u00cen urma deciziei Camerei, din 8 februarie 1854 de a trimite \u00eent\u0103riri flotei britanice, \u00een ziua de 28 martie a aceluia\u0219i an, \u00eentaririle britanice au pornit \u00eenspre Marea Neagr\u0103, timp \u00een care, cei deja prezen\u021bi pe teatrul de r\u0103zboi, inspectau liniile defensive ale ora\u0219ului Constantinopol, pentru a pl\u0103nui interven\u021bia alia\u021bilor.\u00cencerc\u0103rile \u0219i eforturile diplomatice ale delega\u021bilor britanici, francezi, prusaci \u0219i austrieci de la Viena, au fost oarecum zadarnice. \u00cen speran\u021ba c\u0103 formularea unei note diplomatice, prin care s-ar fi realizat un compromis \u00eentre principalele p\u0103r\u021bi beligernate, ar fi condus la aplanarea conflictului, disensiunile ap\u0103rute \u00eentre \u021bar \u0219i sultan, au avut consecin\u021be de propor\u021bii. \u00cen vara anului 1854, Viena a trimis o a doua solicitare de retragere a trupelor ruse\u0219ti din teritoriul Principatelor Rom\u00e2ne, aceasta av\u00e2nd r\u0103spuns pozitiv. \u00cengrijorat de posibila intrare a Austriei \u00een r\u0103zboi, \u021aarul Nicolae a ordonat retragerea armatei \u021bariste din teritoriul Moldovei \u0219i al \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne\u0219ti. Totu\u0219i, acest fapt nu a determinat, \u00eens\u0103, \u00eencetarea ostilit\u0103\u021bilor anglo-franceze. R\u0103zboiul a continuat prin c\u00e2teva episoade importante cum ar fi : asediul trupelor aliate din Sevastopol, av\u00e2nd c\u0103 r\u0103spuns din partea interlocutorilor asediul fort\u0103re\u021bei otomane Kars; un alt episod ar fi b\u0103t\u0103liile de la Balaclava \u0219i Inkerman, de pe r\u00e2ul Alma sau asediul Taganrogului, \u00een 1855, soldat cu pierderi materiale importante pentru tab\u0103ra ruseasc\u0103.
\n Finalitatea r\u0103zboiului s-a concretizat \u00een anul 1856, prin negocierile de pace din cadrul Conferin\u021bei de la Paris, ale c\u0103rei rezultate aveau s\u0103 schimbe nu doar soarta Principatelor Rom\u00e2ne, ci \u0219i soarta Imperiului Otoman, a c\u0103rei integritate teritorial\u0103 urm\u0103 s\u0103 \u00eei fie garantat\u0103 de c\u0103tre hegemonii Europei, \u00een dauna Imperiului \u021aarist \u0219i ale aspira\u021biilor conduc\u0103torilor s\u0103i.
\n PRINCIPATELE ROM\u00c2NE \u00ceN SECOLUL XIX
\n \u2022 Principatele Dun\u0103rene \u00eenainte de 1853
\n Principatele Rom\u00e2ne, \u00eenainte de 1853, au cunoscut o evolu\u021bie diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de Serbia sau Grecia. \u00cen secolul XVIII, guvernarea celor dou\u0103 teritorii se f\u0103cea prin intermediul domnilor fanario\u021bi greci, \u00eens\u0103 de religie cre\u0219tin\u0103. Ceea ce le deosebea de provinciile otomane vecine, consta \u00een faptul c\u0103 Imperiul Otoman nu administra direct spa\u021biul danubian. Pe parcursul secolului XIX, cele dou\u0103 entit\u0103\u021bi au \u00eent\u00e2mpinat mai multe momente ce aveau s\u0103 fie decisive asupra independen\u021bei rom\u00e2ne\u0219ti. Pozi\u021bia geografic\u0103 a Principatelor a pus adesea spa\u021biul rom\u00e2nesc sub semnul domina\u021biei str\u0103ine, pe teritoriul rom\u00e2nesc perind\u00e2ndu-se otomani, ru\u0219i sau habsburgi. \u00cenl\u0103turarea regimului fanariot \u0219i trecerea sub protectorat rusesc avea s\u0103 marcheze parcursul politic \u0219i economic a celor dou\u0103 principate pe toat\u0103 durata secolului XIX. Factorul care a condus la instaurarea influen\u021bei ruse a fost Tratatul de la Kuciuk Kainargi, prin care se \u00eencerca limitarea abuzurilor conducerii otomane asupra \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i a Moldovei, garant\u00e2nd celor dou\u0103 p\u0103r\u021bi libertatea de a practica religia cre\u0219tin\u0103 \u0219i fixarea unei sume fixe de plat\u0103, ca tribut. Ba mai mult, tratatul prevedea reprezentan\u021b\u0103 diplomatic\u0103 rom\u00e2n\u0103 la Constantinopol \u0219i, o particularitate foarte important\u0103- protectoratul rusesc nu d\u0103dea dreptul Rusiei de a vorbi \u00een numele celor dou\u0103 provincii rom\u00e2ne. Schimb\u0103ri legislative \u0219i administrative au existat \u0219i dup\u0103 Kuciuk Kainargi, Principatele Rom\u00e2ne beneficiind de tot mai multe privilegii, de la tributul pl\u0103tit cu regularitate, f\u0103r\u0103 alte taxe sau contribu\u021bii adi\u021bionale, la achizi\u021bionarea proviziilor de c\u0103tre Poart\u0103. Rusia, la \u00eenceput de secol XIX, \u00een urma r\u0103zboiului cu Imperiul Otoman (1806-1807), prin \u00eent\u00e2lnirile \u021aarului Alexandru I cu Napoleon Bonaparte, de la Tilsit \u0219i Erfurt, va ob\u021bine drept de control deplin asupra Principatelor.
\n \u00cen urma ruperii rela\u021biilor diplomatice franco-ruse\u0219ti, Imperiul \u021aarist nu a apucat s\u0103 \u00ee\u0219i consolideze pozi\u021bia \u00een S-E Europei. Pacea silit\u0103 din 1812 cu Imperiul Otoman a fost, mai degrab\u0103, un mecanism de a c\u00e2\u0219tiga timp \u0219i de a se preg\u0103ti de invazia francez\u0103. \u00cen urma Tratatului de la Bucure\u0219ti, Rusia a fost nevoit\u0103 s\u0103-\u0219i retrag\u0103 trupele militare din aria Principatelor, except\u00e2nd Basarabia. Anexarea Basarabiei din 1812, teritoriu cu o popula\u021bie majoritar rom\u00e2n\u0103 va avea s\u0103 fie, pe tot parcursul secolului, motiv de disput\u0103 \u00eentre Imperiul Rus \u0219i Principate, respectiv Rom\u00e2nia. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 exista \u0219i un clivaj \u00een societate \u00eentre boierime, adesea privilegiat\u0103 \u0219i \u021b\u0103ranii, discrimina\u021bi \u0219i sili\u021bi la diferite practici, de la \u00eendeplinirea normei prin zile de clac\u0103, la obliga\u021bii \u00een bani sau munc\u0103. Dac\u0103 boierii erau scuti\u021bi de anumite \u00eendatoriri, clasa \u021b\u0103ranilor a c\u0103zut victim\u0103 a dezinteresului Imperiului Otoman de a asigura garantarea legilor \u0219i \u00een mediul rural. O alt\u0103 realitate a Principatelor dinainte de R\u0103zboiul Crimeii din 1853-1856, era aceea a capitula\u021biilor, care \u00eenc\u0103 func\u021bionau \u0219i care afectau comercian\u021bii. Dac\u0103 negustorii \u0219i comercian\u021bii din exterior se bucurau de scutiri de taxe, pentru comercian\u021bii autohtoni, acest fapt \u00eensemna mai degrab\u0103 regres dec\u00e2t progres. Aceast\u0103 stare de fapt predomina \u0219i \u00een perioada revolu\u021biei lui Tudor Vladimirescu, categoriile sociale din principate voind o schimbare politic\u0103 la nivel teritorial.
\n Episodul revolu\u021biei lui Tudor Vladimirescu este un alt factor important care a contribuit la schimbarea \u0219i independen\u021ba Principatelor. \u00cen manifesta\u021biile sale sociale, Vladimirescu invoca adesea dorin\u021ba clasei \u021b\u0103ranilor de a nu mai fi subjuga\u021bi \u0219i sili\u021bi la obliga\u021bii necinstite, nelipsind din discurs \u0219i condamnarea pozi\u021biei privilegiate a boierului rom\u00e2n. Eteria \u0219i prezen\u021ba lui Alexandru Ipsilanti \u00een teritoriu, au jucat un rol-cheie \u00een aceast\u0103 revolu\u021bie, masacrul asupra comercian\u021bilor turci din Ia\u0219i \u0219i comportamentul adep\u021bilor s\u0103i, nutrind \u00een r\u00e2ndurile popula\u021biei sentimente antiotomane. Obiectivul revolu\u021biei era acela de a creea un precedent \u00een fa\u021ba c\u0103ruia Poart\u0103 s\u0103 nu-i g\u0103seasc\u0103 o solu\u021bie, obiectiv care ar fi trebuit \u00eendeplinit cu sprijinul Rusiei. Guvernul rus, \u00een schimb, a refuzat s\u0103 sus\u021bin\u0103 Eteria, ba chiar a dejucat planul organiza\u021biei \u0219i a acordat permisiune trupelor otomane de a interveni. \u00cen urma acestui fapt, Vladimirescu a fost nevoit s\u0103-\u0219i \u00eent\u0103reasc\u0103 leg\u0103turile cu Poarta , iar, \u00een timpul negocierilor cu reprezentan\u021ba de la Constantinopol s\u0103 dezv\u0103luie faptul c\u0103 rom\u00e2nii erau mai degrab\u0103 nemul\u021bumi\u021bi de conducerea fanariot\u0103, dec\u00e2t de suzeranitatea fa\u021b\u0103 de Imperiu. Aceste negocieri, din p\u0103cate, i-au adus moartea lui Tudor Vladimirescu, fiind r\u0103pit \u0219i omor\u00e2t pentru tr\u0103dare, la ordinul lui Ipsilanti. Urm\u0103rile revoltei s-au materializat prin interven\u021biile armatei otomane \u0219i a celei ruse \u00een teritoriu, precum \u0219i printr-o negociere a boierimii rom\u00e2ne cu Poarta, prin implicarea Rusiei, pun\u00e2ndu-se cap\u0103t domniilor fanariote. Prin urmare, s-a revenit la domniile p\u0103m\u00e2ntene.
\n \u00cen 1822, Grigore Ghica , \u00een Muntenia \u0219i Ioni\u021b\u0103 Sturdza, \u00een Moldova, au devenit conduc\u0103torii celor dou\u0103 teritorii, sprijini\u021bi de divanurile boiere\u0219ti. O alt\u0103 etap\u0103 important\u0103 pentru spa\u021biul rom\u00e2nesc a fost Conven\u021bia de la Akkerman, din 1826, care a adus c\u00e2teva modific\u0103ri \u00een privin\u021ba guvern\u0103rii Principatelor, astfel, domnitorul era ales dintre autohtoni, de c\u0103tre divanele boiere\u0219ti, pe o perioad\u0103 determinat\u0103 de \u0219apte ani. Conven\u021bia mai prevedea alc\u0103tuirea unui set de reguli dup\u0103 care s\u0103 fie administrate cele dou\u0103 teritorii. Acest set de reguli s-a numit Regulamentele Organice, elaborate \u00een forma lor final\u0103, mai tarizu de c\u0103tre administra\u021bia de la Sankt Petersburg. \u00cen ceea ce privesc chestiunile de politic\u0103 teritorial\u0103 per ansamblu, Imperiul Otoman \u0219i-a pierdut din autoritate, Rusia fiind principala putere extern\u0103 care s\u0103 intervin\u0103 \u00een problemele legate de Principate. Un alt r\u0103zboi ruso-otoman izbucne\u0219te \u00een anul 1828, ca urmare a \u00eentreruperii Conven\u021biei de la Akkerman \u0219i a bloc\u0103rii str\u00e2mtorilor Bosfor \u0219i Dardanele de c\u0103tre sultan, r\u0103zboi \u00eencheiat \u00een 1829 \u0219i av\u00e2nd ca finalitate Tratatul de la Adrianopol, document cu efecte directe asupra Principatelor Rom\u00e2ne. Asupra domnitorilor, tratatul stabilea alegerea acestora, dintre autohtoni, \u00eens\u0103 pe via\u021b\u0103. Fort\u0103re\u021bele otomane de pe malul st\u00e2ng al Dun\u0103rii trebuiau eliberate, de unde se poate observa \u0219i o restr\u00e2ngere teritorial\u0103 a Imperiului Otoman, \u00een prag de dezintegrare. \u00cen ceea ce prive\u0219te plata tributului, au fost abolite obliga\u021biile \u00een produse, taxa anual\u0103 fiind stabilit\u0103 la trei milioane de pia\u0219tri, iar dreptul de cump\u0103rare exclusiv al Imperiului a fost suprimat . Prin Tratatul de la Adrianopol, controlul Por\u021bii asupra Principatelor dun\u0103rene era doar formal. Efectele tratatului au consolidat pozi\u021bia Rusiei \u00een teritoriu, de unde \u0219i prima ac\u021biune a acesteia de dup\u0103 semnarea p\u0103cii, a fost anexarea Deltei Dun\u0103rii, precum \u0219i men\u021binerea trupelor ruse\u0219ti de ocupa\u021bie \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care Imperiul Otoman va termina de pl\u0103tit desp\u0103gubirile de r\u0103zboi. \u00cen schimb, sta\u021bionarea ru\u0219ilor pe teritoriul Principatelor a \u00eensemnat o perioad\u0103 de refacere \u0219i de reforme, sub egida Contelui Pavel Kiseleff. S-a procedat la recondi\u021bionarea arhitecturii, la amelioralea daunelor r\u0103zboiului, la instalarea carantinei, din pricina epidemiei de holer\u0103, dar, cel mai important, la elaborarea formei finale a Regulamentelor Organice.
\n Regulamentele Organice stabileau sisteme similare de conducere \u00een ambele Principate \u0219i pot fi considerate un fel de precursori ai unei constitu\u021bii romane\u0219ti. Procedura de elaborare, conform tratatelor de la Akkerman \u0219i Adrianopol, se f\u0103cea prin instituirea a unei comisii de c\u00e2te patru boieri, \u00een fiecare principat, doi numi\u021bi de c\u0103tre Divan \u0219i doi de c\u0103tre guvernul rus. Se formulau, provizoriu, propunerile acestora, pentru ca, mai apoi , s\u0103 fie trimise la Sankt Petersburg, pentru verificarea \u0219i finalizarea lor. De la Sankt Petersburg, documentele erau predate Por\u021bii, apoi \u00eenapoiate divanurilor. Regulamentele Organice, \u00een sptiul rom\u00e2nesc, au intrat \u00een vigoare \u00een 1831, \u00een \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103 \u0219i \u00een 1832 \u00een Moldova. Documentele instituiau un fel de separare a puterilor \u00een stat \u0219i reglementau fiecare sector al vie\u021bii publice, de la s\u0103n\u0103tate, la ap\u0103rare sau economie. Puterea executiv\u0103 era exercitat\u0103 de domnitorul ales pe via\u021b\u0103, dintre p\u0103m\u00e2nteni, care prezida cu ajutorul unui consiliu. Puterea legislativ\u0103 era exercitat\u0103 de o adunare boiereasc\u0103, format\u0103 din patruzeci \u0219i nou\u0103 de membri , ale\u0219i totde c\u0103tre boieri . De precizat este faptul c\u0103 domnitorul avea drept de veto fa\u021b\u0103 de adunare, \u00eens\u0103, nu \u0219i posibilitatea de a o dizolva. \u0218i acest fapt era realizabil, doar cu consim\u021b\u0103m\u00e2ntul Por\u021bii \u0219i al Rusiei. Regulamentele favorizau clasa social\u0103 a boierilor, \u00eens\u0103 nu \u0219i \u021b\u0103ranii. \u00cen ceea ce prive\u0219te comer\u021bul , din nou, boierii comercian\u021bi au profitat de abolirea domina\u021biei otomane \u0219i a pie\u021bei \u00eenchise, av\u00e2nd acum ocazia s\u0103 \u00ee\u0219i v\u00e2nd\u0103 produsele pe pia\u021ba european\u0103.
\n \u00cen anii urm\u0103tori, prin contactul cu Occidentul, dar \u0219i din pricina prezen\u021bei tot mai pronun\u021bate a Rusiei \u00een afacerile interne ale Principatelor, \u00eencepe s\u0103 \u00eencol\u021beasc\u0103 un soi de na\u021bionalism \u0219i s\u0103 creasc\u0103 dorin\u021ba tot mai mare de unire a celor dou\u0103 teritorii, \u00eentr-un stat cu independen\u021b\u0103 deplin\u0103. Nu doar tinerii studen\u021bi rom\u00e2ni de la Paris vehiculau aceste idei, ci \u0219i \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc prindeau contur rapid \u0219i, proeminent. Revolta din februarie 1848 de la Paris, \u00eempotriva lui Ludovic Filip I, s-a r\u0103sfr\u00e2nt \u0219i asupra Principatelor. Rom\u00e2nii stabili\u021bi acolo au fost nevoi\u021bi s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u0219iau adus, odat\u0103 cu ei, concep\u021bia revolu\u021biei. \u00cen 8 aprilie, \u00een acela\u0219i an, la Ia\u0219i \u00eencepe o prim\u0103 revolt\u0103, o adunare a o mie de oameni, printre care Alexandru I. Cuza sau Emanuil Epureanu. Un comitet format din 16 persoane alese dintre cei prezen\u021bi, a redactat o peti\u021bie a reformelor politice \u0219i sociale, prin care s\u0103 se garanteze responsabilitate administrativ\u0103, abolirea cenzurii sau formarea unei mili\u021bii na\u021bionale. Peti\u021bia a fost semnat\u0103 de opt mii de persoane. Reac\u021bia domnitorului Sturdza a fost imediat\u0103, \u00een\u0103bu\u0219ind revolta \u0219i arest\u00e2nd pe unii dintre conduc\u0103torii acesteia. \u00cen \u021aar\u0103 Rom\u00e2neasc\u0103, \u00een schimb, situa\u021bia a fost diferit\u0103, deoarece s-a \u00eenfiin\u021bat un guvern revolu\u021bionar care a func\u021bionat 3 luni, iar personalit\u0103\u021bi c\u0103 fra\u021bii Br\u0103tianu, C.A. Rosetti sau B\u0103lcescu au pl\u0103nuit o insurec\u021bie, \u00eendreptat\u0103 mai ales \u00eempotriva protectoratului rusesc. Prima etap\u0103 a revolu\u021biei \u00een Muntenia s-a desf\u0103\u0219urat \u00een 21 iunie, prin adunarea de la Islaz \u0219i Proclama\u021bia de la Islaz. Urm\u0103toarea etap\u0103 s-a desf\u0103\u0219urat \u00eentre 25-26 iunie 1848, marcat\u0103 de formarea unui prim guvern provizoriu, la Craiova, prezidat de mitropolitul Neofit. Aceast\u0103 forma\u021biune s-a bucurat de sprijinul bucure\u0219tenilor, \u00eens\u0103, din pricina ac\u021biuni contrarevolu\u021bionare, dar \u0219i a disensiunilor ap\u0103rute \u00eentre membrii s\u0103i, se prezenta \u00eentr-un stadiu precar. Reac\u021bia Rusiei la aceast\u0103 revolu\u021bie a fost una pe m\u0103sur\u0103, intr\u00e2nd \u00een Moldova la Ia\u0219i, pentru a preg\u0103ti mar\u0219ul \u00eenspre Ungaria, prin Transilvania. Prezen\u021ba trupelor militare \u00een Principatul Moldovei avea s\u0103 nutreasc\u0103 frica muntenilor de ocupa\u021bia militar\u0103 \u021barist\u0103. \u00cen urma acestor zvonuri, guvernul provizoriu a plecat din Bucure\u0219ti, mitropolitul Neofit organiz\u00e2nd, astfel un nou sistem administrativ \u00een baza Regulamentului Organic. S-a \u00eenfiin\u021bat un consiliu regent care, \u00eens\u0103, nu a durat mult timp, deoarece guvernul provizoriu a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 revin\u0103 \u0219i s\u0103 ini\u021bieze o serie de negocieri cu Poarta. Mesajul trimis c\u0103tre Constantinopol ar\u0103ta inten\u021bia rom\u00e2nilor de a continua rela\u021biile diplomatice cu Poarta. R\u0103spunsul Por\u021bii a constat \u00een trimiterea a unui efectiv militar de dou\u0103zeci de mii de solda\u021bi la Ruse, \u00eentocmai pentru c\u0103, ac\u021biunile Rusiei de \u00een\u0103bu\u0219ire a revoltelor de pe continent, ar fi putut avea efecte dezastruoase pentru Principate. Reprezentan\u021ba Constantinopolului trimis\u0103 la Bucure\u0219ti, condus\u0103 de Suleiman Pa\u0219a nu a recunoscut guvernul provizoriu, \u00een schimb a acceptat formarea unui nou consiliu regent, \u00eenglob\u00e2nd membri ai consiliului revolu\u021bionar. Cu toate c\u0103, \u00een 25 septembrie, solda\u021bii otomani au fost pe pozi\u021bii, nu au putut stopa intrarea trupelor ruse\u0219ti \u00een Muntenia, \u00een 27 septembrie. \u00cen urma acestui fapt, Constantin Cantacuzino este ales s\u0103 prezideze consiliul regent, iar \u00een mai, 1849, Rusia \u0219i Poarta semneaz\u0103 Conven\u021bia de la Balta-Liman- va marca sf\u00e2r\u0219itul liberei alegeri a domnitorului de c\u0103tre rom\u00e2ni, acordul legitim\u00e2nd Rusia \u00een numirea domnilor Principatelor.
\n \u2022 A doua jumatate de secol XIX \u2013 izbucnirea R\u0103zboiului Crimeii \u0219i Principatele Rom\u00e2ne
\n Tensiunile dintre Poart\u0103 \u0219i Imperiul \u021aarist s-au intensificat, de unde \u0219i amenin\u021b\u0103rile Rusiei de a invada Principatele, dac\u0103 vechea disput\u0103 religioas\u0103 nu va fi solu\u021bionat\u0103 \u00een favoarea acesteia. \u00cen fapt, disputa religioas\u0103 nu era dec\u00e2t un pretext, o masc\u0103 ce ascundea adev\u0103ratul interes al Rusiei \u0219i anume, accesul flotei navale \u021bariste prin str\u00e2mtorile Bosfor \u0219i Dardanele c\u0103tre Mediterana, interzis acestora prin Tratatul de la Londra din 1841. Refuzul dat de Constantinopol a determinat ocupa\u021bia militar\u0103 ruseasc\u0103 \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, repercusiuni directe exist\u00e2nd asupra domnitorilor, care au fost obliga\u021bi s\u0103 plece. \u00cens\u0103, \u00een aceast\u0103 chestiune, au intervenit cabinetele ruse\u0219ti care i-au sf\u0103tuit pe ace\u0219tia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, chiar dac\u0103 ar uzurpa ordinele Por\u021bii. Principele Nicolae Su\u021bu, logof\u0103t al Moldovei, \u00een memoriile sale, consemneaz\u0103 acest episod: \u201e \u00cen 1853, armatele ruse\u0219ti au ocupat Principatele \u0219i domnul a fost invitat de Poart\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u021bara\u2026 Cabinetul rusesc, fie c\u0103 atunci nu era dispus sau nu era gata s\u0103 schimbe forma de guvern\u0103m\u00e2nt, fie c\u0103 a vrut, printr-una din acele lovituri de stat ireparabile, s\u0103-l desprind\u0103 pe domn de Poart\u0103, folosea toate mijloacele spre a-l determina s\u0103 nu se supun\u0103 poruncii puterii suzerane\u2026\u201d
\n Imaginea Principatelor de dup\u0103 ocupa\u021bia \u021barist\u0103 din anul 1853 era diferit\u0103, dat fiind faptul c\u0103, prezen\u021ba ru\u0219ilor \u00een teritoriu prezenta un anumit grad de rigurozitate. Carantina \u0219i epidemia de holer\u0103 a f\u0103cut victime \u00een r\u00e2ndul popula\u021biei. Controalele efectuale la grani\u021ba dintre Moldova \u0219i \u021aar\u0103 Rom\u00e2neasc\u0103 s-au intensificat, dar, \u00een general la punctele de frontier\u0103 din Principate, regulamentele poli\u021biei devenind mai stricte, subliniind, pe de o parte, un fel de team\u0103 \u0219i ne\u00eencredere a ru\u0219ilor. Astfel, orice str\u0103in b\u0103nuit de inten\u021bii politice necinstite, \u201cnecurate\u201d, era respins, iar refugia\u021bii erau imediat aresta\u021bi. Pe de alt\u0103 parte, aceste noi reglement\u0103ri de circula\u021bie a persoanelor \u00een teritoriul principatelor erau condi\u021bionate \u0219i de epidemia de holer\u0103 \u0219i de carantin\u0103 pe care autorit\u0103\u021bile trebuiau s\u0103 o asigure fiec\u0103rui nou-venit. Din perspectiva preg\u0103tirilor de r\u0103zboi, acestea existau, \u00eens\u0103 erau frugale, dup\u0103 cum relateaz\u0103 Patrick O\u2019Brien \u00een jurnalul s\u0103u de c\u0103l\u0103torie: mici tabere otomane erau amplasate pe malul drept al Dun\u0103rii, o unitate militar\u0103 era instalat\u0103 la H\u00e2r\u0219ova, precum \u0219i prezen\u021ba militar\u0103 exista \u0219i \u00een ora\u0219ele dun\u0103rene. O\u2019Brien constat\u0103 \u0219i consemneaz\u0103 \u00een lucrarea sa \u0219i urm\u0103rile ocupa\u021biei ruse\u0219ti, d\u00e2nd ca exemplu ora\u0219ul Constan\u021ba despre care spune c\u0103 \u201d este \u00eentr-o stare jalnic\u0103 dup\u0103 trecerea ru\u0219ilor, care au dat dovad\u0103 de asprime distrug\u00e2nd acest loc\u201d. Imaginea Constan\u021bei \u00een epoc\u0103 era una deplorabil\u0103, din pricina portului ne\u00eengrijit \u0219i a digurilor erodate, ne\u00eengrijite \u0219i, pe alocuri distruse. Autorul nu ezit\u0103 s\u0103 noteze \u0219i aspectele politice \u0219i disputele care fr\u0103m\u00e2ntau Principatele, astfel, \u00een capitolul IV al lucr\u0103rii sale, Jurnalul unei c\u0103l\u0103torii \u00een Principatele Dun\u0103rene in toamna \u0219i iarna anului 1853, Patrick O\u2019Brien specific\u0103 abuzurile f\u0103cute de Rusia \u021aarist\u0103 asupra Dun\u0103rii, prin \u00eenchiderea acesteia c\u0103tre naviga\u021bie, de\u0219i Tratatul de la Viena reglementeaz\u0103 libera circula\u021bie a flotelor tuturor na\u021biunilor europene pe fluviile continentului, percep\u021bia de taxe de naviga\u021bie sau controlul riguros al punctelor de frontier\u0103 de pe Dun\u0103re . Tot O\u2019Brien poate oferi o imagine mai clar\u0103 a ceea ce a \u00eensemnat Protectoratul Rusiei \u021aariste asupra Principatelor, la mijloclui secolului XIX, subliniind c\u0103 \u201cGuvernarea este o vasalitate degradant\u0103 sub un alt nume, iar institu\u021biile publice nu de\u021bin dec\u00e2t o parodie de independen\u021b\u0103. Demnitatea de domnitor, departe de a fi un semn de distinc\u021bie conferit de c\u0103tre na\u021biune unui cet\u0103\u021bean merituos, este ob\u021binut\u0103 \u00een general de cel care reu\u0219e\u0219te s\u0103 \u00eentre \u00een gra\u021biile autorit\u0103\u021bilor ruse\u2026\u201d , dar \u0219i c\u0103 Marile Puteri europene ar trebui s\u0103 intervin\u0103 \u0219i s\u0103 schimbe situa\u021bia, deoarece armata rus\u0103 poate g\u0103si oric\u00e2nd un pretext pentru a fi desp\u0103gubit\u0103 \u00een urma ocupa\u021biei, precum \u0219i faptul c\u0103, Principatele au fost cuprinse \u00een conflictul ruso-turc, involuntar. Conform acestuia, comer\u021bul \u00een spa\u021biul danubian era e\u0219uat, popula\u021bia avea de suferit \u00een urma abuzurilor f\u0103cute de armata str\u0103in\u0103, adesea alimentele \u0219i proviziile fiindu-le confiscate. Economia era controlat\u0103 \u0219i pre\u021burile erau fixate de comisariatul rus. \u00cencep\u00e2nd cu 1829, \u021barul devine adev\u0103ratul suveran al Principatelor, de\u0219i conform tratatelor \u00eencheiate, acesta se erija doar in postura de protector. Consulii-generali gestionau conducerea celor dou\u0103 teritorii. \u00cen urma acestui protectorat, Principatele Rom\u00e2ne au devenit arena de ciocnire a intereselor si de confrunt\u0103ri ruso-otomane. Revenind la Memoriile Principelui Nicolae \u0218u\u021bu, acesta confer\u0103 o perspectiv\u0103 a rutinei cotidiene din Principatul Moldovei, din timpul r\u0103zboiului, precum \u0219i preocup\u0103rile nobilimii pentru Chestiunea Oriental\u0103 \u0219i izbucnirea acestei conflagra\u021bii, despre p\u0103rerile \u00eemp\u0103r\u021bite \u0219i simpatiile fa\u021b\u0103 de taberele beligerante, dar \u0219i de presupusul rol pe care Austria l-ar avea \u00een acest conflict. Amenin\u021b\u0103rile Austriei cu intrarea \u00een r\u0103zboi, au reu\u0219it ceea ce ultimatumul franco-britanic \u0219i solicit\u0103rile coclavului diplomatic de la Viena, al marilor puteri continentale, nu a reu\u0219it \u2013 retragerea trupelor de ocupa\u021bie ruseasc\u0103 \u0219i ridicarea statutului de protectorat al Principatelor. O not\u0103 din anul 1858, inclus\u0103 \u00een lucrarea sa, sumarizeaz\u0103 momentul \u00eencheierii r\u0103zboiului \u201d DUP\u0102 B\u0102T\u0102LII S\u00c2NGEROASE, nemaiauzite \u00een analele r\u0103zboaielor celor mari cr\u00e2ncene, dup\u0103 sacrificii imense \u00een oameni \u0219i bani, s-a \u00eencheiat pacea pentru c\u0103 Fran\u021ba \u0219i-a atins \u021belul propus \u0219i Rusia a sim\u021bit c\u0103 a continua r\u0103zboiul \u00eensemna doar s\u0103 \u00ee\u0219i sporeasc\u0103 pierderile, f\u0103r\u0103 nici o perspectiv\u0103 de c\u00e2\u0219tig ;\u2026\u201d .
\n CONSECIN\u021aE
\n \u00cen spatele acestei conflagra\u021bii s-au ascuns jocuri geopolitice. Pentru Rusia \u021aarist\u0103, ocuparea Principatelor \u0219i episodul Sinope au fost suportul prin care actorul \u00een cauz\u0103 \u0219i-a ar\u0103tat poten\u021bialul \u00een fa\u021ba celorlal\u021bi hegemoni. Vechea disput\u0103 religioas\u0103 \u00eentre c\u0103lug\u0103rii romano-catolici \u0219i ortodoc\u0219i din \u021aara Sf\u00e2nt\u0103, au fost pelicula de suprafa\u021b\u0103 a conflictului, adev\u0103ratele motive gravit\u00e2nd \u00een jurul rutelor comerciale de naviga\u021bie din Mediterana, pentru Marea Britanie sau Bosfor \u0219i Dardanele, pentru Rusia. Ap\u0103rarea M\u0103rii Mediterane de colosul \u021barist a fost sus\u021binut\u0103 \u0219i de Fran\u021ba, a c\u0103rei revenire abia \u00eencepea s\u0103 se resimt\u0103 dup\u0103 e\u0219ecul lui Napoleon Bonaparte, din 1812. Ba mai mult, apropierea cultural\u0103 de Poart\u0103 \u0219i de inv\u0103\u021ba\u021bii Constantinopolului i-ar fi asigurat o bun\u0103 imagine \u0219i un canal de influen\u021b\u0103 \u00een Imperiu \u0219i \u00een Orient. \u00cen plus, Mediterana, cea mai apropiat\u0103 poart\u0103 c\u0103tre Orientul Apropiat \u0219i c\u0103tre Levant, odat\u0103 aflat\u0103 sub control rusesc, ar fi \u00eempiedicat realizarea intereselor Marii Britanii \u00een Levant \u0219i \u00een Egipt. Conferin\u021ba de Pace de la Paris din 1856, urmat\u0103 de Conven\u021bia de Pace de la Paris, ratificat\u0103 \u00een 1858, nu doar c\u0103 a instaurat un echilibru de putere \u00eentre beligeran\u021bi, dar a \u0219i reglementat statutul Marii Negre- motiv de disput\u0103 \u0219i conflicte \u00eentre Rusia \u0219i Imperiul Otoman- prin transformarea \u021b\u0103rmurilor \u00een teritorii neutre. Pentru o perioada scurt\u0103 de timp, aceast\u0103 situa\u021bie prielnic\u0103 p\u0103rea s\u0103 reziste, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een anii \u201970 ai secolului XIX, tulbur\u0103rile din Balcani aveau s\u0103 declan\u0219eze o alt\u0103 conflagra\u021bie de propor\u021bii.
\n Pentru Principatele Rom\u00e2ne, consecin\u021bele R\u0103zboiului Crimeii au fost de bun augur. Prevederile Conven\u021biei de Pace de la Paris a condus la relaxarea conjuncturii \u00een cele dou\u0103 teritorii. De\u0219i au r\u0103mas sub suzeranitate otoman\u0103, guvernele celor dou\u0103 Principate au primit independen\u021b\u0103 administrativ\u0103, fiind astfel posibil\u0103 instaurarea principiului separa\u021biei puterilor \u00een stat, neinterven\u021bie \u00een afacerile interne \u0219i garan\u021bia colectiv\u0103 a puterilor. Spa\u021biul rom\u00e2nesc a putut beneficia de conducerea domnilor p\u0103m\u00e2nteni \u0219i de echitate \u00een alegerile electorale, de echitate \u0219i egalitate \u00een r\u00e2ndul cet\u0103\u021benilor \u0219i de drepturi \u0219i libert\u0103\u021bi cet\u0103\u021bene\u0219ti. S-a \u00eenfiin\u021bat Gazeta Oficial\u0103 (precursoare a Monitorului Oficial), precum \u0219i justita a fost reglementat\u0103, prin \u00eenfiin\u021barea Comisiei Centrale de la Foc\u0219ani \u0219i a \u00cenaltei Cur\u021bi de Justi\u021bie \u0219i Casa\u021bie, \u00een care activau, dup\u0103 relat\u0103rile istoricilor, judec\u0103tori inamovibili \u0219i nep\u0103rtinitori. Conven\u021bia de la Paris nu doar c\u0103 a permis modernizarea Principatelor, dar, a deschis drumul c\u0103tre unirea dorit\u0103 \u00eenc\u0103 din anul 1848. 1858 a fost anul \u00een care Moldova \u0219i \u021aar\u0103 Rom\u00e2neasc\u0103 s-au alipit sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, unic domnitor al Principatelor Rom\u00e2ne Unite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dac\u0103 \u00een anul 1783 Ecaterina cea Mare a Rusiei a procedat la anexarea Peninsulei Crimeea, \u00een secolul urm\u0103tor, Rusia \u021aarist\u0103 va repeta acest episod, \u00eentr-o alt\u0103 conjunctur\u0103, prin filtrul unui r\u0103zboi scurt, de mai pu\u021bin de trei ani, \u00eens\u0103, costisitor, Read More …<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[15,188],"tags":[],"class_list":["post-437044","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-essay-paper-writing","category-romanian-essays"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/437044","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=437044"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/437044\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=437044"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=437044"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=437044"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}