Analizele sofi\u0219tilor despre \u201eelemente ini\u021biale \u0219i stabile cu care g\u00e2ndirea se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul ei necesar\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, p. 104), au dus la concluzia c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu este posibil\u0103 pentru c\u0103 \u201eideile nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te nume. Socrate revine asupra acestei probleme \u0219i demonstreaz\u0103 c\u0103 tezele sofiste trebuie respinse pentru c\u0103 \u201eno\u021biunile generale au o existen\u021b\u0103 bine definit\u0103 \u0219i pot fi construite logic\u201d (\u2026) \u201eg\u00e2ndirea este constructiv\u0103 \u0219i dizolvant\u0103\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103, p. 104)
\n \u00centrebarile de c\u0103petenie ale lumii \u0219i culturii elinice au fost: Care sunt principiile lucrurilor? Care este natura \u0219i cum se formeaz\u0103 conceptele generale? Sunt \u00eentreb\u0103ri la care au \u00eencercat s\u0103 r\u0103spund\u0103 at\u00e2t sofi\u0219tii c\u00e2t \u0219i Socrate, iar r\u0103spunsurile cu certitudine nu au coincis, cu toate c\u0103 Socrate nu a ie\u0219i din sfera acelora\u0219i probleme \u0219i \u00eentreb\u0103ri ale vremii sale. Pe el \u00eel intereseaz\u0103 adev\u0103rul lucrurilor care exist\u0103 nu lucrurile care exist\u0103 \u0219i de aceea \u201e(\u2026) el \u00ee\u0219i propune nu studiul lucrurilor, ci studiul ideilor (\u2026) Adev\u0103rul este pentru el esen\u021ba conceptului, principiul lucrului\u201d ((Anton Dumitriu, Istoria logicii,p. 104) \u0219i asta este ceea ce caut\u0103 Socrate \u0219i nu \u00eenceteaz\u0103 a c\u0103uta, al\u0103turi de discipolii s\u0103i, acest\u0103 esen\u021ba din orice, iar pe acest \u201eorice\u201d \u00eel reducea la principiul lui ra\u021bional; el consider\u0103 c\u0103 primul lucru pe care trebuie s\u0103-l fac\u0103 un filosof este acela de a-\u0219i defini conceptele, nu ca sofi\u0219tii care-\u0219i preluau conceptele exact a\u0219a cum le g\u0103seau \u00een limbajul comun, ceea ce ducea \u0219i la concluzii absurde; el reconstruie\u0219te le ra\u021bional. Socrate \u00ee\u0219i creeaz\u0103 \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te propria metod\u0103 de a ajunge la defini\u021bia acestor concepte, metod\u0103 denumit\u0103 chiar de el \u00eensu\u0219i, maieutic\u0103, arta de a na\u0219te adev\u0103rul \u201eDe aceea suntem \u00eendrept\u0103\u021bi\u021bi s\u0103-i atribuim lui Socrate descoperiri (\u2026):procedeul induc\u021biei \u0219i defini\u021bia general\u0103\u201d(- Aristotel, Metafizica XIII, 1078 b, 4).
\n \u00cen procedeul metodologic socratic se \u00eent\u00e2lnrsc dou\u0103 metode:
\n 1. Ironia- dup\u0103 Aristotel, discursul inductiv care presupune \u201earta de a pune \u00eentreb\u0103ri, de a str\u00e2ge adversarul \u00een menghina \u00eentreb\u0103rilor, de a-l sufoca \u00een propria lui contradic\u021bie\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii,p. 105)
\n 2. Maieutica, ce const\u0103 \u00eentr-o generalizare inductiv\u0103, ce const\u0103 \u00een inducerea valabilit\u0103\u021bii adev\u0103rului pentru toate cazurile posibile
\n Principiile de fond de la care pleac\u0103 Socrate sunt preluate \u0219i de Descartes, bine\u00een\u021beles \u00eentr-o manier\u0103 proprie astfel:
\n \u2013 \u201e tot ceea ce \u0219tiu este c\u0103 nu \u0219tiu nimic\u201d (Platon, Apologia lui Socrate); acest principiu va deveni la Descartes, principiul \u00eendoielii metodice
\n \u2013 \u201eCunoa\u0219te-te pe tine \u00eensu\u021bi\u201d , este deviza care ne arat\u0103 c\u0103 \u201ecertitudinea are sursele ei \u00een interiorul nostru, \u00een sufletul \u0219i intelectul nostru\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii,p. 105)
\n Socrate nu a f\u0103cut o teorie a defini\u021biei, \u0219i cu toate acestea el a utilizat regulile ei a\u0219a cum vor ap\u0103rea \u00een metodologia logic\u0103, cu toate c\u0103 el nu f\u0103cea doar o teorie abstract\u0103 a defini\u021biei , ci o teorie practic\u0103 prin care definea \u0219i construia conceptele.
\n \u201eSocrate descoper\u0103 fundamentul \u0219tiin\u021bei \u00een ceea ce face acordul g\u00e2ndirii tuturor oamenilor, fondul tuturor judec\u0103\u021bilor(\u2026)Socrate nu vrea s\u0103 ne ofere numai o \u0219tiin\u021b\u0103 util\u0103, ci o \u0219tiin\u021b\u0103 adev\u0103rat\u0103. Adev\u0103rul const\u0103 \u00een general, nu exist\u0103 dec\u00e2t \u0219tiin\u021ba generalului(\u2026)Aceasta este dealtfel \u0219i explica\u021bia pentru care el caut\u0103 cu at\u00e2ta \u00eenver\u0219unare defini\u021bia general\u0103 a conceptelor (\u2026)\u201d(Anton Dumitriu, Istoria logicii, p.106). Pentru c\u0103 \u201eel g\u0103se\u0219te \u00een general, condi\u021bia necesar\u0103 \u0219i suficient\u0103 (\u2026)dup\u0103 el este sensul \u0219tiin\u021bei (\u2026)este de ajuns s\u0103 te conformezi \u00een vorbire acestor no\u021biuni generale asupra c\u0103rora sunt de acord to\u021bi oamenii pentru a ob\u021bine asentimentul interlocutorilor\u201d (Emile Boutroux, Etudes de la Philosophie, Paris, 1987, p45).
\n C\u0103 Socrate ar fi enun\u021bat destul de clar Teoria Ideilor este destul de evident, printre altele, \u0219i din dialogurile Phaedon \u0219i Menon, este \u00eens\u0103 adev\u0103rat \u0219i faptul c\u0103 nu putem \u0219ti cu certitudine c\u00e2t din aceast\u0103 teorie apar\u021bine maestrului Socrate \u0219i c\u00e2t discipolului s\u0103u Platon.
\n Opera l\u0103sat\u0103 pe cale oral\u0103 de c\u0103tre Socrate a fost transmis\u0103 mai departe pe cale scris\u0103 de catre contemporanii \u0219i discipolii s\u0103i, cu preponderen\u021b\u0103 de c\u0103tre Platon care transmite \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te concep\u021biile \u0219i cunoa\u0219terea l\u0103sat\u0103 de Socrate.
\n Platon
\n Sistemele logicii formale au luat na\u0219tere din marile concep\u021bii filosofice \u0219i \u201e cu toate c\u0103 Platon a fost poate \u00eempotriva studiului logicii pentru ea \u00eens\u0103\u0219i, el este \u00een mod ne\u00eendoios primul mare g\u00e2nditor \u00een c\u00e2mpul filosofiei logicii\u201d (William \u0219i Martha Kneale- The development of logic, oxford, 1964, p.17)
\n Analiza cunoa\u0219terii
\n Din \u201e Cunoa\u0219te-te pe tine \u00eensu\u021bi!\u201d concluzia imediat\u0103 care se poate trage este aceea c\u0103 garan\u021bia adev\u0103rului este spiritul cunosc\u0103tor pe care trebuie s\u0103-l cunoa\u0219tem \u00eenainte de a cunoa\u0219te \u201econdi\u021biile \u0219i natura adev\u0103rului\u201d. Astfel spiritul cunosc\u0103tor st\u0103 la baza cunoa\u0219terii. Platon inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103 dea \u201eo explica\u021bie metafizic\u0103 dialecticii sale, s\u0103 fundeze inteligibilul pe existent. Cu Platon, teoria cunoa\u0219terii devine ontologie(\u2026)filosofia socratico- platonic\u0103 este condi\u021bionat\u0103 de problema teoriei cunoa\u0219terii \u0219i solu\u021bionarea ei\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975,p. 107)
\n \u00cen analiza cunoa\u0219terii pe care o face, Platon deosebe\u0219te dou\u0103 grade: opinia- doxa, datorat\u0103 sim\u021burilor \u0219i \u0219tii\u021ba-episteme, datorat\u0103 inteligen\u021bei; merg\u00e2nd mai departe \u0219i diviz\u00e2nd fiecare grad, \u00een\u021belegem c\u0103 doxa(opinia) se poate raporta la credin\u021b\u0103 c\u00e2nd se refer\u0103 la obiecte \u0219i la o supozi\u021bie c\u00e2nd se refer\u0103 la imaginea lucrurilor sensibile , iar cunoa\u0219terea lumii inteligibile , \u0219tiin\u021ba- episteme, se poate face prin dou\u0103 modalit\u0103\u021bi: prin facultatea de a ra\u021biona(dianoia) \u0219i intui\u021bia intelectual\u0103 (noesis). Diferen\u021ba dintre dianoia \u0219i noesis const\u0103 \u00een faptul c\u0103 dianoia are nevoie de puncte de plecare, iar noesis este \u201eneipotetic\u201e \u0219i prin urmare nu are nevoie de nicio ipotez\u0103 sau punct de sprijin.
\n Prima tez\u0103 a lui Platon este aceea c\u0103 exist\u0103 dou\u0103 lumi, una a aparen\u021belor \u0219i una a inteligibilului ; prima este o lume sensibil\u0103 , vizibil\u0103 \u0219i pieritoare, pe c\u00e2nd a doua este \u201e lumea esen\u021bialit\u0103\u021bii\u201d. Mai departe Platon \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 drumul pe care ar trebui s\u0103-l str\u0103bat\u0103 subiectul cunosc\u0103tor \u201e de la aparen\u021ba la realitate, de la iluzia existen\u021bei la existen\u021ba \u00eens\u0103\u0219i\u201d. Diversitatea datelor sensibilit\u0103\u021bii trebuie s\u0103 existe un principiu comun, principiu ce poate fi ideea ce reduce variabilul la invariabil, perisabilul la imperisabil, iluzia la realitate; este aceea\u0219i idee despre care vorbe\u0219te \u0219i Socrate.
\n Teoria ideilor
\n Ideea are o existen\u021b\u0103 autonom\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i poate fi izolat\u0103 prin defini\u021bie ca principiu. \u201e pentru fiecare multitudine exist\u0103 o idee distinct\u0103 , \u0219i caracterul esen\u021bial al oric\u0103rei idei este de a fi unul dintr-o multitudine. Toate aceste idei constituie \u00eens\u0103 o lume de unit\u0103\u021bi diverse \u0219i exist\u0103 at\u00e2tea idei-unit\u0103\u021bi diverse, c\u00e2te multitudini diverse exist\u0103\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p. 109)
\n Realul nu este dec\u00e2t ideea prin care diversitatea sensibil\u0103 este redus\u0103 la o unitate ra\u021bional\u0103; ideea este universalul. Astfel Platon merge mai departe reduc\u00e2nd la o idee mai cuprinz\u0103toare, care este ultima unitate ra\u021bional\u0103, multitudinea celorlalte idei. Aceast\u0103 ultim\u0103 idee unificatoare este \u201eBinele\u201dce este \u0219i temeiul existen\u021bei. Prin urmare lumea ideilor , idei \u201eeterne, imuabile, principii ale tuturor lucrurilor care exist\u0103 \u0219i principii ale \u00eentregii cunoa\u0219teri\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.109), este lumea principal\u0103, iar \u0219tiin\u021ba nu presupune dec\u00e2t ie\u0219irea din lumea sensibil\u0103 \u0219i intrarea \u00een lumea ideilor, este un act intuitiv, ce nu presupune altceva dec\u00e2t \u201eo luare de contact cu sine \u00eensu\u0219i, pentru c\u0103 nu este o lume str\u0103in\u0103 de om , pentru c\u0103 el a luat contact cu aceast\u0103 lume, a tr\u0103it \u00een ea, \u00eenainte de a fi \u00eenl\u0103n\u021buit de lumea umbrelor sensibile, ceea ce i-a provocat uitarea. A\u0219a ajunge Platon la faimoasa teorie reminescen\u021bei care consider\u0103 c\u0103 \u201ea cunoa\u0219te nu este altceva dec\u00e2t a-\u021bi reaminti\u201d. Acest \u00eentreg proces nu este altceva dec\u00e2t o readucere \u00een amintea sufletului ceea ce a cunoscut odata; prin urmare Platon credea c\u0103 cunoa\u0219terea se afl\u0103 \u00eentr-un mod latent \u00een interiorul omului, iar prin aceast\u0103 credin\u021b\u0103 \u00eei r\u0103m\u00e2ne fidel maestrului s\u0103u, Socrate, care a pus bazele filosofiei \u00een \u201dcunoa\u0219terea de sine\u201d.
\n Concep\u021bia sa despre cunoa\u0219tere o reg\u0103sim \u0219i \u00een Fedru (249,c)\u201e Este o lege ca sufletele c\u0103rora le scap\u0103 esen\u021bele, s\u0103-\u0219i piard\u0103 aripile \u0219i s\u0103 cad\u0103 \u00een corpuri p\u0103m\u00e2nte\u0219ti. Ceea ce este propriu omului este s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 generalul, adic\u0103 ceea ce, \u00een diversitatea senza\u021biilor, poate fi cuprins \u00eentr-o lume ra\u021bional\u0103; dar aceasta nu este altceva dec\u00e2t a-\u0219i aduce aminte de ceea ce sufletul nostru a v\u0103zut \u00een c\u0103l\u0103toria \u00een suita zeilor, atunci c\u00e2nd, dispre\u021buind ceea ce noi numim \u00een mod impropriu existen\u021be, ridica privirile c\u0103tre singura existen\u021ba veritabil\u0103\u201d ; a\u0219a se poate ajunge la concluzia c\u0103 \u201elumea sensibil\u0103 este un reflex palid al acestor principii (\u2026)fiind legat\u0103 ombilical de idei prin participa\u021bie\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.110)
\n Istoricii filosofiei obi\u0219nuiesc s\u0103 deosebeasc\u0103 dou\u0103 faze \u00een evolu\u021bia acestei teorii a ideilor, anume aceea datorat\u0103 lui Socrate , numit\u0103 \u0219i teoria primitiv\u0103 a ideilor \u0219i cea a lui Platon.
\n Dialectica
\n Ansamblul rela\u021biilor prin care se stabilesc \u00eentre idei rela\u021bii sunt denumite de c\u0103tre Platon \u201edialectic\u0103\u201d. Windelband remarc\u0103 faptul c\u0103 dialectica lui Platon are un caracter metodologic , nu unul pur logic. Altfel spus dialectica folosit\u0103 de Platon nu face uz de opera\u021bii logice, ci o folose\u0219te ca metod\u0103 pentru atingerea adev\u0103rului \u00eencorporat \u00een idei. Dac\u0103 ar fi s\u0103 cercet\u0103m raporturile dintre idei \u0219i dintre idei \u0219i lucrurile sensibile, am ob\u021bine urmatoarea schem\u0103:
\n 1. Eterna lume superioar\u0103 , imuabil\u0103 \u0219i care se compune din esen\u021be \u2013 ousiai
\n 2. Lumea inferioar\u0103 care este lumea devenirii \u2013ghenesis \u0219i a aparen\u021belor
\n 3. \u00centre esen\u021b\u0103- ousia \u0219i eidos- devenire, exist\u0103 raportul de asem\u0103nare \u00eentre modele, proptotipuri- paradeigmata \u0219i imita\u021biile lor- eidola
\n 4. Genul are o existen\u021b\u0103 ideal\u0103 ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u0219i rela\u021biile dintre ideile generale s\u0103 fie ideale, nefiind reflectate \u00een lumea sensibil\u0103 dec\u0103t imperfect, printr-o imita\u021bie- mimesis
\n 5. Ideea general\u0103 \u0219i ideal\u0103 formeaz\u0103, prin necesitate logic\u0103 , o unitate extensiv\u0103 c\u0103rei \u00eei apar\u021bin indivizii singulari ce nu pot reprezenta totalitatea \u00een \u00eentregul ei. Aceasta este ideea metafizic\u0103 de participa\u021bie- metexis- pe care Platon este obligat s-o introduc\u0103, dar pe care nu o denume\u0219te apartenen\u021b\u0103, cum ar fi denumit\u0103 ast\u0103zi de c\u0103tre logica formal\u0103.
\n Cum se poate ajunge la ideile-prototip, la esen\u021be \u0219i la rela\u021biile dintre ele, reprezint\u0103 o problem\u0103 metodologic\u0103 ap\u0103rut\u0103 pentru Platon. Care sunt p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 etapele metodologice care duc la contemplarea principiilor le reg\u0103sim \u00een cap. VII al Republicii \u2013 Educa\u021bia platonician\u0103. Acestea sunt:
\n \u201e1. Respingerea teoriilor false, care este o purificare intelectual\u0103, \u2013
\n 2 . compararea senza\u021biilor, care dau loc la contradic\u021bii, fiindc\u0103 un acela\u0219i lucru poate s\u0103 apar\u0103 unul \u0219i multiplu mare \u0219i mic;
\n 3 . cultivarea \u0219tiin\u021belor care permite s\u0103 se fac\u0103 un prim pas \u00een lumea ideilor, dar cu condi\u021bia ca aceste idei s\u0103 nu fie cultivate pentru ele \u00eensele, ci pentru sesizarea raporturilor inteligibile.\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.112)
\n \u00cen natura lui, sufletul trebuie s\u0103 aib\u0103 ceva din ambele lumi, lumea esen\u021belor \u0219i lumea aparen\u021belor, pentru a avea contact cu ele, astfel: partea superioar\u0103 a sufletului, partea ra\u021bional\u0103 lui, s\u0103 aib\u0103 ceva din lumea esen\u021belor- logisticon, iar partea inferioar\u0103 , \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 de Platon \u00een afect \u0219i dorin\u021ba, s\u0103 aib\u0103 ceva din lumea aparen\u021belor.
\n Dialectica ascendent\u0103 \u0219i descendent\u0103
\n \u00cen rela\u021biile cu celelalte idei, ideea trebuie s\u0103 fie clar \u0219i distinct definit\u0103, pentru a ajunge \u00een mod intelectual la lumea ideilor, iar aceasta se poate ob\u021bine doar urm\u0103rind dou\u0103 direc\u021bii: una ascendent\u0103, de natur\u0103 sintetic\u0103, responsabil\u0103 de formarea ideilor generale; alta descendent\u0103, de natur\u0103 analitic\u0103, ne ajut\u0103 s\u0103 facem distinc\u021bia prin diviziune a conceptelor, astfel:
\n \u201d 1. Dialectica ascendent\u0103- urm\u0103re\u0219te s\u0103 descopere generalul \u00een multitudinea indivizilor\u201dpentru a \u00een\u021belege bine printr-o defini\u021bie precis\u0103, subiectul care trebuie tratat, este necesat s\u0103 consider\u0103m lucrurile grupate impreun\u0103, ideile particulare \u00eempr\u0103\u0219tiate \u00eentr-o parte sau alta, reunite \u00eentr-o singur\u0103 idee\u201d.
\n 2 . dialectica descendent\u0103 \u2013 diviziunea- are ca scop s\u0103 analizeze genul \u00een speciile lui , ar\u0103t\u00e2nd componentele lui naturale, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a le reduce la o colec\u021bie extensiv\u0103, ci p\u0103str\u00e2nd unitatea logic\u0103.
\n Aceste dou\u0103 procese dialectice (\u2026)sunt capabile, dup\u0103 Platon s\u0103 pun\u0103 pe dialectician \u00een posesia esen\u021belor lucrurilor\u201d. (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.113).
\n Dup\u0103 Platon dialecticianul trebuia pus \u00een posesia esen\u021bei lucrurilor \u0219i nidecum a calit\u0103\u021bilor lui.
\n Raporturile dintre idei
\n Platon, \u00een opozi\u021bie cu sofi\u0219tii, acord\u0103 existen\u021ba numai universalului, ideilor. Astfel universalul este inteligibilul, de unde rezult\u0103 c\u0103 ontologicul singur este inteligibil. Adev\u0103rata \u0219tiin\u021b\u0103 nu poate fi dec\u0103t \u0219tiin\u021ba ideilor, a universalului, iar pentru aceasta ideile au raporturi unele cu altele, nu pot fi izolate, \u0219i tocmai aceast\u0103 \u00eemperechere a ideilor face posibil\u0103 g\u00e2ndirea \u0219i vorbirea \u00een discurs. Platon ne spune c\u0103 \u201e Discursul nu este posibil dec\u00e2t prin unirea conceptelor\u201d. Discursul este exprimarea g\u00e2ndirii prin voce, discursul interior al sufletului este g\u00e2ndirea (dianoia), prin urmare g\u00e2ndirea este un discurs interior. \u201eplaton stabile\u0219te un paralelism \u00eentre g\u00e2nd \u0219i expresie \u0219i arat\u0103 (Teetet, 189e) c\u0103 dup\u0103 cum un discurs afirm\u0103 \u0219i neag\u0103, se unes \u0219i se opun termeni, tot astfel g\u00e2ndirea une\u0219te \u0219i opune, afirm\u0103 \u0219i neag\u0103 idei, aceste raporturi fiind reale \u0219i adev\u0103rate\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.114)
\n Universalul \u0219i categoriile
\n Concep\u021bia raportului dintre idei apare, probabil, ca urmare a problemelor puse la \u00eenceput de teoria universalului. \u0218tiin\u021ba fusese zdruncinat\u0103 din temelii de c\u0103tre sofi\u0219ti, iar pentru a asigura ni\u0219te fundamente \u0219tiin\u021bei, Platon are nevoie de ni\u0219te elemente stabile \u0219i de aceea \u00een filosofia platonic\u0103 ideile apar ca lumi izolate, stabile \u0219i imuabile. Bergson observ\u0103 c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu este posibil\u0103 f\u0103r\u0103 unit\u0103\u021bi universale stabile \u201eFilosofia antic\u0103 procedeaz\u0103 ca \u0219i inteligen\u021ba. Ea se instaleaz\u0103 \u00een imuabil, ea nu-\u0219i va da dec\u00e2t ni\u0219te idei(\u2026). \u00een fond, filosofia antic\u0103 se sprijin\u0103 pe acest postulat: exist\u0103 mai mult \u00een imobil dec\u00e2t \u00een ceea ce mi\u0219c\u0103\u201d (H. Bergson, L`evolution creatice, ed. VIII, p. 342, Paris 1911).
\n Se poate observa o evolu\u021bie prin teoria ideilor a lui Platon care-\u0219i dorea s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 at\u00e2t pe teoreticianul devenirii, Heraclit, c\u00e2t \u0219i pe teoreticianul mi\u0219c\u0103rii absolute, Parmenide. La Platon ideile universale sunt impuse \u00een diversitatea lor de c\u0103tre diversitatea aparen\u021bei ca fiind existen\u021be bine definite. Aceast\u0103 evolu\u021bie are un parcurs lung \u0219i se expliciteaz\u0103 \u00een dialoguri, chiar dac\u0103 explica\u021biile difer\u0103 de-a lungul lor. Din cauza acestor oscila\u021bii platon nu a reu\u0219it s\u0103 realizeze un tabel al celor mai \u00eenalte genuri sau a categoriilor, acest studiu aprofundat fiind f\u0103cut de c\u0103tre Aristotel, discipolul s\u0103u. G\u0103sim astfel \u00een Teetet (185e) desmnarea conceptelor, concepte care \u00een Sofistul (254 c-d) apar sub denumirea de genuri maxime \u2013 meghista ghene. Aceste genuri sunt dup\u0103 Platon:
\n \u2013 existentul
\n \u2013 identicul
\n \u2013 diferitul
\n \u2013 schimbarea
\n \u2013 permanen\u021ba
\n Se poate observa ca doar existentului Platon nu-i opune nimic, celelate fiind asociate dou\u0103 c\u00e2te dou\u0103 \u00een cupluri dialectice. \u0218i, totusi, nu se poate vorbi dec\u00e2t de un embrion al doctrinei categoriilor la Platon , embrion ce se va dezvolta \u00een filosofia lui Aristotel.
\n Originea platonic\u0103 a silogismului
\n Dialectica lui Platon se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een dou\u0103 etape, defini\u021bia \u0219i clasificarea ideilor, finaliz\u00e2nd \u00eentr-o or\u00e2nduire natural\u0103. El ne explic\u0103 modul \u00een care trebuie f\u0103cut\u0103 aceast\u0103 diviziune, locul exact al unei idei in cadrul ideilor, acela\u0219i lucru \u00eel face \u0219i silogismul aristotelic, stabilind raportul dintre dou\u0103 concepte cu ajutorul unui al treilea concept. \u201e(\u2026) diviziunea este (\u2026)un silogism slab, c\u0103ci ea postuleaz\u0103 ceea ce trebuie s\u0103 dovedeasc\u0103 \u0219i stabile\u0219te totdeauna ceva superior, mai general dec\u00e2t atributul \u00een chestiune(\u2026) \u00een demonstra\u021bii, c\u00e2nd este nevoie de demonstrat o apartene\u021b\u0103, termenul mediu, prin care se formeaz\u0103 silogismul , trebuie totdeauna s\u0103 fie limitat dec\u00e2t cel major \u0219i nu trebuie s\u0103 fie enun\u021bat universalul despre el. Dar diviziunea are o inten\u021bie contrar\u0103. C\u0103ci ea stabile\u0219te ca termen mediu universalul\u201d (Aristotel, Primele Analitice I, 31,46a). Prin urmare Aristotel recunoa\u0219te c\u0103 diviziunea este un silogism, \u00eens\u0103 critic\u0103 acest gen de argumentare pentru c\u0103 ia ca termen mediu universalul, c\u0103 nu stabile\u0219te \u00eentre no\u021biuni o leg\u0103tur\u0103 analitic\u0103 \u0219i c\u0103 nu urm\u0103re\u0219te descoperirea termenului mediu duc\u00e2nd astfel la o concluzie ce nu prezint\u0103 un caracter de necesitate. \u201e Prantl socote\u0219te c\u0103 Platon nu a putut ajunge totu\u0219i la un silogism datorit\u0103 faptului c\u0103 la el ideea nu este o abstractizare a genului, cauz\u0103 pentru care teoria ideilor este pentru logic\u0103 , un caput mortuum. \u00cen orice caz, sus\u021bine el, ceea ce putea s\u0103 urmeze pentru silogistic\u0103 din metoda diviziunii platoniciene este a\u0219a numita prima figur\u0103\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.116).
\n Silogismul este o diviziune pa\u021bial\u0103
\n Pentru a ne da sema dac\u0103 diviziunea este sau nu apropiat\u0103 de silogismul aristotelic putem face uz de dialogul \u201eSofistul\u201d (221 b), unde Platon urm\u0103re\u0219te descoperirea defini\u021biei pescuitului cu undi\u021ba. \u00cen acest proces Platon se folose\u0219te de metoda lui Socrate, aceea de a pune \u00eentreb\u0103ri pentru a ajunge la r\u0103spunsurile dorite; a\u0219a ajunge \u0219i la un prim r\u0103spuns c\u0103 pescuitul este o art\u0103. Continu\u0103 apoi pe calea diviziunii concluzion\u00e2nd c\u0103 exist\u0103 mai multe feluri de arte: \u201eDiviz\u00e2nd \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi arta \u00een general, am g\u0103sit arta de a dob\u00e2ndi; \u00een arta de a dob\u00e2ndi, arta de a dob\u00e2ndi prin violen\u021b\u0103;\u00een arta de a dob\u00e2ndi prin violen\u021b\u0103, v\u00e2n\u0103toarea; \u00een v\u00e2n\u0103toare, v\u00e2n\u0103toarea de animale; \u00een v\u00e2n\u0103toarea animalelor, v\u00e2n\u0103toarea animalelor de ap\u0103; \u00een aceast\u0103 ultim\u0103 spe\u021b\u0103 de v\u00e2n\u0103toare, am luat diviziunea inferioar\u0103 care este pescuitul; \u00een pescuit, acela care se face prin c\u00e2rlige, \u00een sf\u00e2r\u0219it, spe\u021ba de pescuit cu c\u00e2rlige, care se face tr\u0103g\u00e2nd pe\u0219tele de jos \u00een sus, s-a numit pescuitul cu undi\u021ba\u201d.
\n W. \u0219i M Kneale consider\u0103 c\u0103 acest procedeu de diviziune trebuie s\u0103 fi fost un exerci\u021biu de dialectic\u0103 \u00een Academie, dar nu neag\u0103 influen\u021ba acestei diviziuni platonice asupra inven\u021biei silogismului lui Aristotel.
\n Waddington afirm\u0103 c\u0103 diviziunea platonic\u0103 este la originea silogismului aristotelic, nefiind, \u00eens\u0103, dec\u00e2t o parte a metodei silogistice, diviziunea nefiind o demonstra\u021bie.
\n Oric\u00e2te repro\u0219uri s-ar aduce diviziunii \u00een compara\u021bie \u0219i raport cu silogismul se observ\u0103 o str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 \u201e(\u2026) precizia atins\u0103 de diviziune nu poate fi atins\u0103 de silogism. (\u2026) \u00cen silogism nu ob\u021binem defini\u021bii complete ale conceptelor, ci numai incluziuni de clase. Cu alte cuvinte (\u2026)diviziunea permite o defini\u021bie complet\u0103 a unui concept, arat\u0103 genul superior c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine \u0219i diferen\u021ba fa\u021b\u0103 de celelalte spe\u021be ale genului.
\n \u00cen silogism \u00eens\u0103 se ob\u021bine o concluzie format\u0103 din doi termeni, care este o judecat\u0103 ce exprim\u0103 raportul de incluziune sau apartenen\u021b\u0103\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.118)
\n At\u00e2t timp c\u00e2t consider\u0103m c\u0103 termenul mediu face parte din \u00eentreg mecanismul, atunci apare \u0219i diviziunea \u00een silogism, dar prin diviziune nu putem ob\u021bine o defini\u021bie integral\u0103, ci numai raportul dintre dou\u0103 clase, ea fiind par\u021bial\u0103. \u00cen concluzie \u201ediviziunea(\u2026) cuprinde implicit mecanismul silogistic; silogismul este \u00eens\u0103 o diviziune par\u021bial\u0103\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.118)
\n Legile logice
\n Chiar dac\u0103 nu a enun\u021bat explicit principiile logice, Platon le-a folosit mereu ca fiind de sine \u00een\u021belese \u0219i naturale g\u00e2ndirii, se poate u\u0219or observa din textele lui. Legile logicii pot fi g\u0103site explicit legile logicii \u00een:
\n \u201e 1. Principiul identit\u0103\u021bii: g\u00e2ndirea trebuie s\u0103 fie de acord cu ea ins\u0103\u0219i, toate convingerile noastre trebuie s\u0103 fie de acord unele cu altele (Fedon, 100 A).
\n 2. Principiul contradic\u021biei: determin\u0103ri contradictorii nu pot conveni \u00een acela\u0219i timp unuia \u0219i aceluia\u0219i lucru (Republica, IV, 436 B; Sofistul, 230 B).
\n 3. Principiul ra\u021biunii suficiente: numai aceea cuno\u0219tin\u021b\u0103 are caracter \u0219tii\u021bific, al c\u0103rei temei ne este cunoscut (Timeu, 28 A).
\n 4. Raporturile dintre ideile generale , cum am spune ast\u0103zi, de incluziune, de apartene\u021b\u0103, de reuniune, de echivalen\u021b\u0103 etc, \u00eei erau perfect cunoscute, dar el le-a aplicat, pentru a spune a\u0219a \u00eentr-un mod implicit, f\u0103r\u0103 formularea lor ca raporturi explicite, dup\u0103 cum reiese de exemplu din Protagoras (332 C)
\n 5. Platon constat\u0103 c\u0103 orice propozi\u021bie exprim\u0103 leg\u0103tura dintre dou\u0103 concepte, predicatul \u0219i subiectul, \u0219i c\u0103 g\u00e2ndirea const\u0103 \u00een afirmarea sau negarea acestei leg\u0103turi, dup\u0103 cum reiese din Tbeetet (189 E) \u0219i Sofistul (263 E), ceea ce este, de fapt, \u00eenceputul unei teorii a judec\u0103\u021bii.\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.119)
\n G\u00e2ndire \u0219i limbaj
\n \u0218i al\u021bi filosofi \u00eenainta\u0219i ai lui Platon au cercetat natura \u0219i \u0219i raporturile limbajului cu g\u00e2ndirea, \u00een special sofi\u0219tii care au redus g\u00e2ndirea doar la un joc de cuvinte. Platon f\u0103cea o distinc\u021bie clar\u0103 \u00eentre limbaj \u0219i g\u00e2ndire, consider\u00e2nd g\u00e2ndirea ca un discurs f\u0103r\u0103 sunete, ca nimic altceva dec\u00e2t afirma\u021bie \u0219i nega\u021bie. \u201e dac\u0103 cineva ar cunoa\u0219te esen\u021ba lucrurilor, \u0219i cu ajutorul literelor \u0219i silabelor ar pute imita fiecare lucru \u00een esen\u021ba lui, aceast\u0103 imita\u021bie nu ar face s\u0103 fie cunoscut\u0103 esen\u021ba lui?\u201d (Cratyl, 453 C). \u0218tiin\u021ba cuvintelor nu este \u0219tiin\u021ba lucrurilor.
\n Janet \u0219i Seailles \u00een Histoire de la Philosophie, XII- eme ed., Paris 1921, p. 227) rezum\u0103 concep\u021bia platonician\u0103 a limbajului astfel:
\n 1. \u201ecuvintele sunt instrumente de analiz\u0103; numele este este un instrument de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 care serve\u0219te la descifrarea modurilor de a fi a lucrurilor.
\n 2. Institu\u021bia cuvintelor este natural\u0103 \u0219i nu rezult\u0103, cum credea Democrit, dintr-o conven\u021bie, de\u0219i \u00een multe cazuri conven\u021bia \u0219i uzul determin\u0103 sensul cuvintelor
\n 3. G\u00e2ndirea nu se na\u0219te din limbaj, ci limbajul din g\u00e2ndire. Pentru a putea numi lucrurile, trebuie s\u0103 cuno\u0219ti lucrurile \u00eenainte de a le numi.\u201d
\n No\u021biunea de \u0219tiin\u021b\u0103 la Platon
\n Pentru Platon exist\u0103 trei feluri de \u0219tiin\u021be: una practic\u0103- cum ar fi c\u00e2ntatul la instrumente, una productiv\u0103 (sau activ\u0103)- arhitectur\u0103 \u0219i construc\u021bii \u0219i una teoretic\u0103- geometria, astronomia etc. (teoreo= a privi, a contempla adev\u0103rurile eterne, ideile),- adica \u0219tiin\u021ba c contemplativ\u0103 a adev\u0103rurilor principiilor ideale, pentru Platon aceasta fiind \u0219tiin\u021ba adev\u0103rat\u0103.
\n De\u0219i Platon nu a l\u0103sat nimic \u00een domeniul matematicii, considera cultivarea matematicilor o introducere \u00een \u0219tiin\u021bele teoretice. Pentru a \u00eent\u0103ri aceast\u0103 concep\u021bie a lui, a pus pe frontispiciul Academiei, \u0219coala platonic\u0103, deviza: \u201e S\u0103 nu intre cine nu este geometru\u201d. Pentru el matematica nu era interesant\u0103 ca metod\u0103 deductiv\u0103 ca tip de ra\u021bionament, ci pentru c\u0103 ea ne pune \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ideile matematicii, care au o existen\u021b\u0103 sui generis , idei necesare dezvolt\u0103rii filosofiei lui \u201e \u2026Plec\u00e2nd de la ipoteze, ei (matematicienii)coboar\u0103 printr-un lan\u021b ne\u00eentrerupt din propozi\u021bie \u00een propozi\u021bie , p\u00e2n\u0103 la concluzia pe care voiesc s\u0103 o demonstreze (\u2026)Ei se servesc de figuri reprezentate prin acestea, ra\u021bionamentele lor referindu-se nu la p\u0103trat sau diagonal\u0103, a\u0219a cum sunt desemnate de ei, ci asupra p\u0103tratului a\u0219a cum exist\u0103 \u00een el \u00eensu\u0219i cu diagonala lui;la fel se petrece cu toate soiurile de figuri pe care le formeaz\u0103 sau le descriu, ca pe ni\u0219te umbre sau imagini reflectate de ap\u0103; ei le \u00eentrebuin\u021beaz\u0103 ca imagini c\u0103ut\u00e2nd prin ele s\u0103 vad\u0103 ceea ce nu se poate vedea dec\u00e2t prin g\u00e2ndire\u201d \u2013 Platon, Republica 510 c. Platon face o distinc\u021bie clara \u00eentre dialectic\u0103 \u0219i matematic\u0103, \u00eentre inteligen\u021ba dialecticianului \u0219i cea a geometrului, aceasta din urm\u0103 fiind intermediar\u0103 \u00eentre ra\u021biune \u0219i opinie. \u201eRa\u021bionamentul de care se folose\u0219te dialectica, consider\u00e2nd ipotezele nu ca principii, ci ca premise- ca puncte de de sprijin \u0219i de plecare-ajunge la aceea c\u0103 nu are premise , adic\u0103 la principiul universal, (dialectica)\u00eel atinge \u0219i, ata\u0219\u00e2ndu-se de toate consecin\u021bele care depind de el, ea \u00ee\u0219i atinge scopul, f\u0103r\u0103 a \u00eentrebuin\u021ba niciun dat sensibil \u0219i prin ideile pure, ea \u00eencepe, procedeaz\u0103 \u0219i termina\u201d \u2013 Platon, Republica , 511a. El nu acord\u0103 acela\u0219i statut ontologic ideilor matematice ca \u0219i ideilor pure, entit\u0103\u021bile matematice av\u00e2nd un statut intermediar, at\u0103t \u0219tiin\u021ba care se ocup\u0103 de studiul lor, c\u00e2t \u0219i procedeele ei dianoetice. Dialectica este adev\u0103rata \u0219tiin\u021b\u0103 pentru Platon, pentru c\u0103 poate duce de la contemplarea unei idei la contemplarea altei idei, \u0219i totul nu pe cale demonstrativ\u0103.
\n Despre \u0219tiin\u021ba la Platon scrie \u0219i Alfred Weber \u00een \u201eHistoire de la philosphie europienne\u201d: \u201e filosofia lui Platon va fi, deci, ca \u0219i matematica, o \u0219tiin\u021b\u0103 evident\u0103 \u0219i necesar\u0103, o \u0219tiin\u021b\u0103 de intui\u021bii a priori(\u2026). Intui\u021biile a priori care \u00eei vor servi de baz\u0103, ea le va numi dup\u0103 analogia cu acelea ale geometrului, Idei, adic\u0103 forme invariabile, tipuri eterne ale lucrurilor trec\u0103toare, numene, obiecte ale adev\u0103ratei \u0219tii\u021be, \u00een opozi\u021bie cu fenomenele , obiecte ale percep\u021biei sensibile \u0219i ale opiniei\u201d \u2013 Alfred Weber,Histoire de la philosphie europienne ed a X-a, Paris, 1925.
\n Academia veche
\n \u0218coala platonic\u0103, reg\u0103sit\u0103 \u0219i sub denumirea de \u201eAcademia veche\u201d, reune\u0219te discipolii imedia\u021bi a lui Platon, discipoli care \u00eens\u0103 nu manifest\u0103 un interes at\u00e2t de mare pentru logic\u0103 ca maestrul lor, ins\u0103 Speusipp, cel ce-i urmeaz\u0103 lui Platon la conducerea Academiei, pare s\u0103 fi \u201er\u0103mas partizan fidel doctrinelor lui Platon\u201d, a\u0219a ne spune Diogene Laer\u021biu (IV,1); tot el, Diogene Laer\u021biu, ne las\u0103 o list\u0103 cu lucr\u0103rile lui Seusipp care au tratate \u0219i subiecte de logic\u0103, printre care: Tehnica;Dialoguri despre cercetarea asem\u0103n\u0103rilor; Clasific\u0103ri \u0219i ipoteze privitoare la asem\u0103n\u0103ri; Matematicul;Defini\u021bii; Filosoful; tot el ne mai spune, c\u0103 Diodor (chiar de nu se \u0219tie cine este acest Diodor),las\u0103 scris \u00een \u201eAmintirile\u201d sale c\u0103 \u201eSeusipp a fost cel dint\u00e2i care a deosebit elementul comun din toate \u0219tiin\u021bele \u0219i le-a pus \u00een leg\u0103tur\u0103 una cu alta\u201d.
\n Dup\u0103 Seusipp la conducerea \u0219colii platonice vine Xenocrate din Calcedon (319 \u00ee.Hr)., care ne las\u0103 o serie de lucr\u0103ri dintre care unele privesc logica: Despre nedeterminare; despre criterii; despre minciun\u0103;despre specii; Despre idei; Despre \u0219tiin\u021b\u0103; despre cunoa\u0219tere; despre filosofie; despre ra\u021biunea discursiv\u0103; Despre genuri \u0219i specii; Clasific\u0103ri; Studiul dialecticii; despre logistic\u0103; despre geometri; Contrarii; Teoria numerelor \u0219.a; aceast\u0103 list\u0103 ne este prezentat\u0103 tot de Diogene Laer\u021biu.
\n Ca f\u0103c\u00e2nd parte din Academia veche ppot fi cita\u021bi \u0219i Heracleide din Herakleia; Philippos din Opus, Hestiaeos din Perith, Menedemos din Pireu, Crantor din Soloi \u0219i lista poate continua, \u00eens\u0103 ace\u0219tia se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de studiile dialectice, av\u00e2nd \u00een centrul preocup\u0103rilor lor probleme de etic\u0103, apropiindu-se astfel mai mult de doctrina pitagoreic\u0103.
\n Considera\u021bii generale asupra logicii ideilor
\n Dac\u0103 ar fi s\u0103 sintetiz\u0103m tr\u0103s\u0103turile logicii lui Socrate, condus\u0103 apoi p\u00e2n\u0103 la consecin\u021be, pe linia ei natural\u0103 de dezvoltare de c\u0103tre Platon, am concluziona c\u0103 \u201ePlaton nu face o teorie a ra\u021bionamentului, \u00eentruc\u00e2t adev\u0103rul \u0219tiin\u021bei platonice nu este o concluzie ob\u021binut\u0103 prin ra\u021bionament, ci \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul oric\u0103rei cuno\u0219tin\u021be, care se justific\u0103 singur\u0103 far\u0103 suportul medita\u021biei\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.123); punctual sinteza ar fi:
\n \u201e 1. Logica lui Socrate \u0219i Platoneste o logic\u0103 a conceptului \u0219i nu a ra\u021bionamentului.
\n 2. Ra\u021bionamentul utilizat \u00een mod natural de Socrate \u00een dialogurile platonice, serve\u0219te la eliminara erorii, la \u00eenfr\u00e2ngerea adversarului, dar nu la atingerea adev\u0103rului care se realizeaz\u0103 numai prin anamnez\u0103, prin reminiscen\u021b\u0103.
\n 3. Din aceast\u0103 cauz\u0103 nici Socrate \u0219i nici Platon nu au dat regulile ra\u021bionamentului, procedeulindicat \u00een dialogurile platonice fiind \u00een fond un exerci\u021biu de antrenament intelectual, pentru ca dincolo de acest procedeu inteligen\u021ba s\u0103 contemple direct esen\u021bele \u00een lumea lor proprie.
\n 4. Schema dialecticii platonice este urm\u0103toarea:
\n \u2013 Lumea ideilor este lumea inteligibil\u0103 a esen\u021belor \u0219i ea formeaz\u0103 obiectul adev\u0103ratei \u0219tiin\u021be- episteme, pe c\u00e2nd lumea sensibil\u0103 este o lume aparenta despre care nu putem avea o \u0219tiin\u021b\u0103, ci o opinie- doxa.
\n \u2013 \u0218tiin\u021ba- episteme- cuprinde dou\u0103 feluri de cuno\u0219tin\u021be date de dou\u0103 facult\u0103\u021bi intelectuale:
\n o Facultatea ra\u021bional\u0103- abstract\u0103- dianoia
\n o Intui\u021bia intelectual\u0103- direct\u0103-noesis
\n -Raportul dintre dianoia \u0219i noesis este urm\u0103torul: dianoia este un act preparatoriu, actul dialectic dinamic, prin care inteligen\u021ba se ridic\u0103 din idee \u00een idee la ideea arhetip care se satisface logic singur\u0103, f\u0103ra niciun alt suport intelectual.
\n \u2013 ideea arhitip nu este o concluzie, ci este pus\u0103, ea nu este demonstrat\u0103 , ci sesizat\u0103 direct de intui\u021bia intelectual\u0103- noesis.
\n 5. Din aceast\u0103 schem\u0103 se vede c\u0103 \u00eentreaga desf\u0103\u0219urare dialectic\u0103 platonician\u0103, at\u00e2t descendent\u0103 c\u00e2t \u0219i ascendent\u0103, prin defini\u021bii din ce \u00een ce mai vaste, nu const\u0103 dec\u00e2t \u00een ni\u0219te procedee discursive preparatorii \u00een vederea declan\u0219\u0103rii actului noetic de luare de contact direct cu lumea inteligibil\u0103.\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.123)
\n Micii socratici
\n Discipolii lui Socrate
\n Unii dintre discipolii lui Socrate au r\u0103mas fideli concep\u021biei maestrului lor, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a mai dezvolta \u00een vreun fel filosofia lui, al\u021bii abord\u00e2nd o re\u00eentoarcere c\u0103tre sofi\u0219ti, astfel lu\u00e2nd na\u0219tere mai multe \u0219coli, care sunt \u00eens\u0103 cunoscute sub numele comun de Micii socratici (\u0219coala cirenaic\u0103, \u0219coala megaric\u0103, \u0219coala eriteic\u0103, \u0219coala cinic\u0103). \u00centoarcerea c\u0103tre teoriile sofi\u0219tilor a unora dintre discipoli nu este surprinz\u0103toare pentru c\u0103 problematica sofi\u0219tilor, era problematica timpurilor, iar oamenii \u0219i timpurile sunt greu separabili. Prantl \u00eencearc\u0103 s\u0103 demonstreze fenomenul apari\u021biei \u0219colilor Micilor socratici prin faptul c\u0103 Socrate a fost un ne\u00een\u021beles al vremurilor: \u201e C\u0103 Socrate nu a fost \u00een\u021beles de contemporanii lui \u0219i, \u00een parte nici de discipolii lui, este u\u0219or de explicat, dac\u0103 se are \u00een vedere \u00eentraga fire a grecilor. \u0218i \u00een timp ce cirenaicii pun \u00een eviden\u021b\u0103aproape exclusiv numai practica subiectiv\u0103 a ceea ce este pl\u0103cut \u0219i cred cu aceasta c\u0103 sunt socratici, partizanii lui Antistene scot motiva\u021bia \u0219tiin\u021bei din \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura lui Socrate, \u00een\u021beleas\u0103 de ei numai sub aspectul practic (\u2026); megaricii \u00eens\u0103, care au fost interesa\u021bi denumai de concep\u021bia socratic\u0103 despre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i cunoa\u0219tere, cad \u00een abstrac\u021biunile elea\u021bilor\u0219i \u00een formalismul f\u0103r\u0103 temei al sofisticii retorice. Numai Platon a sesizat \u00een ce const\u0103 principiul cunoa\u0219terii lui Socrate, cel pu\u021bin prin aceea c\u0103 a f\u0103cut din acest principiu punctul de trecere la Aristotel\u201d \u2013 Geschichte der Logik im Abendlande, I, p. 29)
\n \u0218coala cirenaic\u0103
\n Informa\u021bii \u00een privin\u021ba acestei \u0219coli sunt pu\u021bine, dar \u0219tim c\u0103 Aristipp din Cyrene a fost ini\u021biatorul acestei mi\u0219c\u0103ri \u0219i c\u0103 faima lui Socrate l-a atras \u00een Atena. Concep\u021biile lui Aristipp se apropie de cele ale lui Protagoras, astfel plec\u00e2nd de la convingerea c\u0103 \u201esingura valoare obiectiv\u0103 este satisfac\u021bia subiectiv\u0103 a individului, el ajunge consecvent la concluzia c\u0103 nu cunoa\u0219tem dec\u00e2t senza\u021biile noastre. Nu putem cunoa\u0219te nici cauza senza\u021biilor \u0219i nici m\u0103car nu putem \u0219ti dac\u0103 senza\u021biile altora au ceva \u00een comun cu ale noastre. De aici rezult\u0103 imposibilitatea oric\u0103rei cunoa\u0219teri rin \u0219tiin\u021be, singurul ideal filosofic posibil fiind pl\u0103cerea actual\u0103.\u201d- (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.125)
\n Al\u021bi filosofi din aceast\u0103 \u0219coal\u0103 mic-socratic\u0103 sunt: Arete(fiica lui Aristipp), Evhemer (a sus\u021binut teoria prin care credea c\u0103 zei nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te eroi zeifica\u021bi), Aethiops \u0219i Antipater-elevi ai lui Aristip, Hegesias \u0219i Anniceris.
\n \u0218coala megaric\u0103
\n \u00centemeietorul acestei \u0219coli este Euclid din Megara, care, dup\u0103 moartea lui Socrate, prime\u0219te pe unii dintre discipolii r\u0103ma\u0219i f\u0103r\u0103 maestru n\u0103sc\u00e2ndu-se astfel o direc\u021bie filosofic\u0103 nou\u0103. Concep\u021bia filosofic\u0103 a megaricilor sus\u021bine c\u0103 \u201e ideile au o existen\u021b\u0103 real\u0103, constituind esen\u021be imuabile \u0219i sunt accesibile g\u00e2ndirii. Ele sunt absolut izolate unele de altele , nu leag\u0103 nicio comunica\u021bie \u0219i deci \u00eentre ele nu exist\u0103 niciun raport. De\u0219i ele constituie realitatea ultim\u0103, neav\u00e2nd \u00eens\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 \u00eentre ele , urmeaz\u0103 c\u0103 nicio judecat\u0103 nu este posibil\u0103,\u0219i deci nici devenirea, totul fiind \u00een nemi\u0219care. Lumea sensibil\u0103 devine o aparen\u021b\u0103 (ca \u0219i la elea\u021bi). De unde preocuparea lor de a c\u0103uta s\u0103 dovedeasc\u0103 prin argumente paradoxale imposibilitatea g\u00e2ndirii \u00eens\u0103\u0219i \u0219i aparen\u021ba devenirii.\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii,1975, p.126)
\n Megaricii sunt fondatorii eristicii( eristica = arta de a disputa), arta special\u0103 de a discuta, arta ce presupune a reduce la absurd concluziile, nu premisele adversarului. Ei posedau la perfec\u021bie arta argument\u0103rii , fiind cunoscu\u021bi ca mari dialecticieni.
\n Argumentele megarice \u0219i semnifica\u021bia lor
\n Megaricii au enun\u021bat o sumedenie de argumente, majoritatea paradoxale, acesta fiind \u00eens\u0103 modul lor de argumentare. Unele dintre ele sunt importante, chiar foarte importante \u00een lumea antic\u0103 din moment ce au fost dezb\u0103tute, rezolvarea lor acapar\u00e2nd aten\u021bia multor autori. Primul argument care merit\u0103 adus \u00een discu\u021bie este Mincinosul, acesta este dezb\u0103tut de Aristotel at\u00e2t \u00een Etica Nicomahic\u0103, Chrysippos a scris multe tratate despre acest paradox, Cicero \u00eel citeaz\u0103 \u00een Academicele, Plutarh \u00eel men\u021bioneaz\u0103 \u00een lucrarea Contra stoicilor, \u0219i lista put\u00e2nd continua; este evident un argument paradox ce nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu a fost deslu\u0219it \u00eentr-un mod satisf\u0103c\u0103tor: \u201eMincinosul- Minte cineva c\u00e2nd spune c\u0103 minte?
\n Este u\u0219or de v\u0103zut c\u0103 nu sunt dec\u00e2t dou\u0103 r\u0103spunsuri: 1) minte;2) nu minte
\n 1. Dac\u0103 minte, atunci este fals c\u0103 minte c\u00e2nd spune c\u0103 minte, deci nu minte
\n 2. dac\u0103 nu minte , atunci c\u00e2nd spune c\u0103 minte, atunci minte.\u201d
\n Un alt argument merituos spre aducere \u00een aten\u021bie este argumentul Gr\u0103mada:
\n \u201eGr\u0103mada- C\u00eete boabe de gr\u00e2u formeaz\u0103 o gr\u0103mad\u0103?
\n Contradic\u021bia este evident\u0103 : dac\u0103 se afirm\u0103 c\u0103 un num\u0103r determinat de boabe formeaz\u0103 o gr\u0103mad\u0103, de exemplu 500, atunci urmeaz\u0103 c\u0103 499 de boabe nu formeaz\u0103 o gr\u0103mad\u0103\u201d . prin analogie cu acest argument Aristotel \u00een Fizica VIII, 3 argumentul cu efectul pic\u0103turilor de ap\u0103 care, cu timpul c\u0103z\u00e2nd pe o piatr\u0103, face o scobitur\u0103 \u00een ea. Dac\u0103 prima pic\u0103tur\u0103 de ap\u0103 ar avea vreun efect provoc\u00e2nd ceva, atunci acesta ar trebui s\u0103 fie vizibil, dar dac\u0103 prima pic\u0103tur\u0103 nu are niciun efect, deci nici a doua , a treia \u0219.a.m.d. atunci de unde provine gaura \u00een piatr\u0103?
\n Megaricii au construit \u00eempotriva mi\u0219c\u0103rii devenirii, \u00een acord cu concep\u021bia eleat\u0103 a nemi\u0219c\u0103rii absolute \u0219i a iluziei mi\u0219c\u0103rii, o alt\u0103 serie de argumente:
\n \u201e \u2013 1. Dac\u0103 ceva se mi\u0219c\u0103 , sau se mi\u0219c\u0103 \u00een spa\u021biul care este, sau \u00een spa\u021biul care nu este; dar \u00een prima ipotez\u0103 el nu are niciun spa\u021biu pentru a se mni\u0219ca, pentru a-l umple; \u00een a doua ipotez\u0103 nu poate nici s\u0103 aib\u0103 vreo ac\u021biune, nici s\u0103 sufere ceva, deci mi\u0219carea nu este g\u00e2ndibil\u0103.
\n \u2013 2 . ce se mi\u0219c\u0103 este \u00een spa\u021biu, dar ce este \u00een spa\u021biu este \u00een repaos; a\u0219adar ceea ce sev mi\u0219c\u0103 este \u00een repaos.
\n \u2013 3. C\u00e2t timp o parte A a unui corp este \u00een partea de spa\u021biu A corespunz\u0103toare, corpul nu se mi\u0219c\u0103, c\u0103ci el umple complet acest spa\u021biu; dar tot at\u00e2t de pu\u021bin se mi\u0219c\u0103 c\u00e2nd este \u00een urm\u0103toarea parte de spa\u021biu B, c\u0103ci atunci c\u00e2nd el a \u00eencetat mi\u0219carea lui; deci el nu se mi\u0219c\u0103 deloc.
\n \u2013 4. Orice corp \u00een mi\u0219care trebuie s\u0103 se mi\u0219te mai \u00eent\u00e2i cu majoritatea p\u0103r\u021bilor sale din urm\u0103toarele motive: s\u0103 presupunem c\u0103 un corp ar consta din trei atomi, din care doi nu s-ar mi\u0219ca, iar al treilea dimpotriv\u0103 , ar fi \u00een repaos; atunci ar trebui \u0219i acesta s\u0103 fie \u00een mi\u0219care, pentru c\u0103 majoritatea p\u0103r\u021bilor lui ar fi \u00een mi\u0219care. \u00cen acela\u0219i mod dac\u0103 ar exista \u0219i un al patrulea atom \u0219i a\u0219a mai departe\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.128)
\n Pe l\u00e2ng\u0103 argumentele paradoxale \u0219i cele \u00eempotriva mi\u0219c\u0103rii devenirii, megaricii au emis \u0219i o serie de argumente ce f\u0103ceau referire la no\u021biunea de posibil. Ei considerau realul ca fiind singurul posibil, consider\u00e2ndu-l ca fiind prezentul actualizat. Fa\u021b\u0103 de aceast\u0103 concep\u021bie diodor Cronos introduce \u00een argumentarea lui \u0219i no\u021biunea de viitor. Meagaricii inten\u021bionau s\u0103 demonstreze valabilitatea doctrinei lor filosofice prin care sus\u021bineau c\u0103 judecata nu este posibil\u0103, pentru c\u0103 nu este posibil s\u0103 atribui un concept general unui lucru particular, deoarece conceptul difer\u0103 de lucrurile particulare. Unii dintre megaricii t\u00e2rzii mergeau p\u00e2n\u0103 la negarea existen\u021bei ideilor generale.
\n Scopul artei dialectice a megaricilor era s\u0103 demonstreze imposibilitatea de raporta conceptele unele la altele , de unde mai departe s\u0103 rezulte imposibilitatea judec\u0103\u021bilor de orice natur\u0103.
\n Ra\u021bionamentul ipotetic
\n Cu toate c\u0103 documentele nu ne permit s\u0103 stabilim \u00eenceputul \u021bi chiar modul de dezvoltare al al ra\u021bionamentului ipotetic, este clar c\u0103 megaricii au cunoscut aceast\u0103 form\u0103 de deduc\u021bie. Cu toate megaricii se ocupau \u00een detaliu cu ceea ce astazi este cunoscut \u00een logica matematic\u0103 ca fiind teoria func\u021biilor de adev\u0103r, nu se poate identifica, din punct de vedere istoric p\u00e2na unde au mers ei cu cercet\u0103rile \u00een aceast\u0103 direc\u021bie. \u00cen Schi\u021be Pyrrhoniene (II, 110-112) Sextus Empiricus ne prezint\u0103 modul \u00een care vedeau megaricii silogismul ipotetic: \u201e Philon spune c\u0103 este un silogism ipotetic valid acela care \u00eencepe cu o aser\u021biune adev\u0103rat\u0103 \u0219i nu se termin\u0103 cu una fals\u0103 (\u2026) Diodor sus\u021bine c\u0103 este o propozi\u021bie ipotetic\u0103 valid\u0103, aceea care nici n-a admis , nici nu admite s\u0103 \u00eenceap\u0103 cu un adev\u0103r \u0219i s\u0103 se termine cu o eroare.(\u2026)Al\u021bii, care introduc \u0219i no\u021biunea de coeren\u021b\u0103 sau de conexiune afirm\u0103 c\u0103 un silogism ipotetic este valid atunci c\u00eend opusul consecin\u021bei sale contrazice propozi\u021bia sa antecedent\u0103. (\u2026) Dar cei ce judec\u0103 dup\u0103 semnifica\u021bia implicit\u0103 sus\u021bin c\u0103 silogismul ipotetic este adev\u0103rat c\u00e2nd aser\u021biunea sa terminal\u0103 este virtualmente con\u021binut\u0103 \u00een aser\u021biunea ini\u021bial\u0103\u201d.
\n Baz\u00e2ndu-se pe unele texte din Sextus Empiricus, Bochenski (op.cit., pp134-136) consider\u0103 c\u0103 poate face o distinc\u021bie a patru genuri de implica\u021bii, astfel:
\n 1. Implica\u021bia philonian\u0103, sau implica\u021bia material\u0103, presupune c\u0103 implica\u021bia a dou\u0103 propozi\u021bii este adev\u0103rat\u0103 afar\u0103 de cazul \u00een care prima este adev\u0103rat\u0103 \u0219i a doua fals\u0103.
\n 2. Implica\u021bia diodoric\u0103 ce este ar\u0103tat\u0103 prinb propozi\u021bia ipotetic\u0103
\n 3. Implica\u021bia conex\u0103 , este implica\u021bia strict\u0103 a lui Lewis care afirm\u0103 c\u0103: \u201e p implic\u0103 q, dac\u0103 non-q este incompatibil cu p\u201d. Aceast\u0103 implica\u021bie unii o atribuie lui Chrysippos, dar Sextus Empiricus i-o atribuie lui Diodor
\n 4. Implica\u021bia inclusiv\u0103, reprezint\u0103, dup\u0103 cum o l\u0103mure\u0219te Sextus Empiricus, implica\u021bia ce este adev\u0103rat\u0103 dac\u0103 propozi\u021bia implicat\u0103 este con\u021binut\u0103 \u00een mod poten\u021bial \u00een prima propozi\u021bie.
\n De fapt aceste distinc\u021bii fac referire la distinc\u021bia dintre implica\u021bia material\u0103 \u0219i implica\u021bia formal\u0103, distinc\u021bie cunoscut\u0103 de stoici, preluat\u0103 de logicienii scolastici \u0219i apoi redescoperit\u0103 \u00een timpurile moderne de Lewis.
\n Modalitatea propozi\u021biilor
\n O alt\u0103 problem\u0103 care a f\u0103cut obiectul ocupa\u021biei megariceeste problema a ceea ce ast\u0103zi numim modalitatea propozi\u021biei. Din Metafizica lui Aristotel afl\u0103m c\u0103 meramegaricii identificau posibilul cu realul actualizat, rezult\u00e2nd de aici teza eleat\u0103 a nemi\u0219c\u0103rii absolute \u0219i a neg\u0103rii devenirii.\u00centraga problem\u0103 pivoteaz\u0103 \u00een jurul afirma\u021biei c\u0103 \u201e nu exist\u0103 poten\u021b\u0103 dec\u00e2t c\u00e2nd exist\u0103 act\u201d
\n W. \u0219i M. Kneale consider\u0103 c\u0103 poate p\u0103rea ciudat ca megaricii at\u00e2t s\u0103 s\u0103 disting\u0103 modalit\u0103\u021bile c\u00e2t \u0219i s\u0103 le discute foarte serios, at\u00e2t timp c\u00e2t posibilitatea se confund\u0103 cu necesarul \u0219i deci distinc\u021biile dintre valorile modale nu mai exist\u0103. Ca argument edificator asupra faptului c\u0103 megaricii formulaser\u0103 o teorie a modalit\u0103\u021bilor este un pasaj din lucrarea Commentarium in Librum Aristotelis a lui Boetiu \u201e diodor define\u0219te posibilul ca fiind sau ceea ce este sau ceea ce va fi , imposibilul ca ceea ce, fiind fals, nu va fi adev\u0103rat, necesarul ca ceea ce, fiind adev\u0103rat, nu va fi fals \u0219i non- necesarul ca ceea ce sau este deja fals sau va fi fals\u201d \u2013 preluat Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.131
\n \u0218coala eritreic\u0103
\n Fondatorul acestei \u0219coli este Fedon din Elis ( de unde \u0219i denumirea), acela\u0219i Fedon din dialogul cu acela\u0219i nume al lui Platon, care , dup\u0103 moartea lui Socrate, a chemat o parte dintre discipolii acestuia la Elis, astfel lu\u00e2nd na\u0219tere o nou\u0103 \u0219coal\u0103 \u0219i direc\u021bie filosofic\u0103. Despre activitatea filosofic\u0103 a acestei \u0219coli avem foarte pu\u021bine informa\u021bii, \u00eencadr\u00e2ndu-se astfel pe linia general\u0103 a tuturor \u0219colilor reg\u0103site sub denumirea de Micii Socratici, \u0219tiind, totu\u0219i, c\u0103 se \u00eenrude\u0219te prin concep\u021bii de \u0219coala megaric\u0103.
\n \u0218coala cinic\u0103
\n Ca mai toate celelate \u0219coli mici-socratice \u0219i \u0219coala cinic\u0103 se abate de la doctrina socratic\u0103. Aceast\u0103 \u0219coal\u0103 \u00eencearc\u0103 o fuziune \u00eentre doctrina socratic\u0103, doctrina eleat\u0103 \u0219i ideile sofistice. Fondatorii acestei \u0219coli au fost Antistene din Atena \u0219i Gorgias. Locul de reuniune al discipolilor lui Socrate era un gimnaziu numit Cynosargos, de unde \u0219i denumirea \u0219colii.
\n Cinicii se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 total de doctrina socratic\u0103 prin modul lor de g\u00e2ndire, de\u0219i pretindeau c\u0103 redau doctrina maestrului \u00een modul cel mai pur. Ceea ce au p\u0103strat cu adev\u0103rat din filosofia lui Socrate, este teza prin care se sus\u021bine c\u0103 lucrul cel mai de pre\u021b pentru \u00een\u021belept este virtutea, restul fiind indiferent, ins\u0103 aceast\u0103 indiferen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de orice alt\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 dec\u00e2t a virtu\u021bii era motivat\u0103 prin prisma considerentului c\u0103 celelalte \u0219tiin\u021be erau imposibile \u0219i inutile. \u201e Sunt inutile fiindc\u0103 sim\u021bul comuneste suficient pentru a pune pe \u00een\u021belept \u00een posesia virtu\u021bii. Sunt imposibile pentru c\u0103 rela\u021biile dintre lucruri sunt imposibile . Nu exist\u0103 generalul. Realul este numai ceea ce este individual, restul nu sunt dec\u00e2t nume ce desemneaz\u0103 o totalitate.\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103 1975, p.134).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Analizele sofi\u0219tilor despre \u201eelemente ini\u021biale \u0219i stabile cu care g\u00e2ndirea se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een procesul ei necesar\u201d (Anton Dumitriu, Istoria logicii, p. 104), au dus la concluzia c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu este posibil\u0103 pentru c\u0103 \u201eideile nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te nume. Socrate Read More …<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[15,188],"tags":[],"class_list":["post-436976","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-essay-paper-writing","category-romanian-essays"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/436976","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=436976"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/436976\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=436976"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=436976"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.benedictsol.com\/blogs\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=436976"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}